08 mart. Homo Tech

Cei mai cei din lume

Să ne gândim la câțiva oameni cu aptitudini ieșite din comun precum îndrăgitul nostru David Popovici, cel mai rapid înotător junior din lume. Usain Bolt, cel mai rapid alergător din lume care a alergat 100m în 9,58 secunde. Veronica Sider cu cei mai buni ochi din lume care putea identifica persoanele de la mai bine de 1,6 km distanță, având o acuitate vizuală de 20/2. Marilyn Vos Savant, probabil cea mai inteligentă persoană în viață, cu un IQ de 228 sau Louis Cyr, probabil cel mai puternic om care a trăit până acum și care ridica 227 kg cu un deget sau 1967 kg în cârcă. Toți acești oameni extraordinari sunt Homo sapiens, ca și noi. Au o zestre genetică excepțională, dublată de foarte multă muncă și motivație.

 

Homo Tech sau Homo sapiens?

Să ne imaginăm acum că toți aceștia ar fi produse ale ingineriei genetice prin noile tehnici precum CRISPR/Cas9, aşa-numitele editări genetice care s-au dezvoltat în ultimii ani și care le permit oamenilor să răspândească gene noi în genomul oricărei specii își doresc. Aceștia nu ar mai fi de fapt Homo sapiens ci Homo Tech (așa cum îi denumesc în cartea Homo Sentient, la care lucrez), niște organisme editate genetic.

 

Dilema

Se ridică de aici câteva întrebări cruciale, având în vedere că această tehnologie nu este reglementată la nivel global și că instituțiile europene, de la care am cele mai mari așteptări, tind să ia o decizie foarte riscantă în luna iunie 2023. Se pregătesc să lase organismele editate genetic nereglementate. Să își găsească calea nedetectate în mâncare, în viața sălbatică, printre noi. Întrebările care se ridică sunt multe și nici nu am cum să le epuizez de unul singur. Primele care îmi vin în minte sunt:

Dacă niște niște Homo Tech care vor doborî recorduri mondiale vor pretinde că sunt Homo sapiens atunci mai este corectă competiția? Ar fi competiția una a oamenilor sau una a inginerilor?

Dacă prin această tehnologie, câțiva bogați ai lumii vor putea crea indivizi Homo Tech mai longevivi, mai inteligenți și mai creativi decât orice Homo sapiens, atunci va mai fi nevoie de noi? Sau vom deveni irelevanți și înlăturabili. Imaginează-ți un Homo Tech cu IQ de 500, mai creativ decât Leonardo da Vinci, mai înțelept decât Platon sau Freud, mai frumos decât Brad Pitt sau decât Angelina Jolie, cu o speranță de viață deschisă, adică nelimitată în timp. Imaginează-ți toate acestea la un loc, într-un singur organism.

Este în regulă să ne jucăm de-a Dumnezeu? Să întrerupem într-o clipă evoluția naturală a speciilor de sute de milioane de ani?

Există vreo siguranță că nu vor scăpa de sub control? Și dacă vor scăpa de sub control atunci ce se va întâmpla cu noi, oamenii obișnuiți? Dar cu celelalte specii de floră și de faună? Ce se va întâmpla cu viața pe Pământ?

O serie de cărți și filme ne-au pregătit cumva pentru acest scenariu. Problema este că tehnologia este de acum disponibilă și practic filmele se pot întâmpla. Imaginația este limita pentru că rezistența publicului pe această temă este aproape ZERO. În ultimii 30 de ani, mișcarea ONG-urilor, din care fac și eu parte, a reușit să frâneze organismele modificate genetic clasice produse de Monsanto, Bayer, BASF, Pioneer sau Syngenta. Era vorba doar de plante modificate genetic, precum porumb, soia, rapiță, orez, floarea soarelui, cartof, prun și căpșune. Dar editarea genetică implică altă tehnologie, mult mai șireată pe care voi încerca să o explic pe înțelesul fiecăruia.

Înainte de asta ar fi bine să vezi acest documentar pe care l-am făcut la încheierea luptei cu prima generație de OMG-uri.

 

Conștientizare aproape ZERO asupra OEG

Spre deosebire de prima bătălie cu corporațiile menționate mai sus, rezistența publicului la următoarea bătălie cu OEG este aproape ZERO. Cred că cei care controlează ingineria genetică au învățat din eșecul campaniei anti OMG din ultimele decenii. Au realizat că nu a fost suficient să manipuleze oameni de știință, politicieni și fermieri. Au realizat că trebuie să controleze întreg publicul lucrând de data aceasta cu media: jurnaliști, scriitori, lideri de opinie etc. Au pregătit terenul în așa fel încât să vedem doar benficiile și oportunitățile dar nu și riscurile.

 

Când dezamăgirea vine de unde te aștepți mai puțin

Cea mai mare greață mi-a cauzat-o lectura cărții ”Sentient”, scrisă recent de Jackie Higgins. Am îndrăgit-o pe Jackie de zeci de ani până am ajuns la ultima pagină a cărții sale. Tipa a absolvit Universitatea Oxford pentru care a făcut multe filme documentare științifice. După aceea continuat să facă asta cu National Geographic, PBS Nova, Discovery Channel și BBC. Cartea ei ”Sentient” este o apologie a celor mai extraordinare ființe de pe Terra. Speciile cu cele mai bune simțuri descrise într-un mod sublim. De la ghepard, la bufnița cenușie. De la caracatiță la ornitorinc. I-am cumpărat cartea pentru că mi-a zis cineva că mai există o carte care conține cuvantul ”Sentient” în titlu. Seamănă cu o mică parte din a mea atunci când descriu acele animale non-umane cu simțuri extraordinare. Abia așteptam să citesc sfârșitul. Un sfârșit la care nu mă așteptam sub nicio formă. Jackie a scris așa:

”Lumea omului s-a deschis. Nu trebuie să mai așteptăm Mama Natură să ne definească ea. Trebuie să ne întrebăm: cum vrem să experimentăm Universul? Care este realitatea în care dorim să trăim? Ne așteaptă o lume nouă și curajoasă a simțurilor. Biohackerii cred că (noi oamenii) putem să ne însușim toate percepțiile extraseznsoriale (de la alte specii). Trebuie să ne uităm la alte specii pentru inspirație. Vedem numai a zecea parte dintr-un trilion a spectrului electromagnetic. Imagninează-ți că ne-am putea extinde câmpul pentru a percepe căldura infraroșie precum șarpele cu clopoței sau că am putea lumina ultravioletă precum albinele. Imaginează-ți că am avea simțul gustului precum somnul, simțul atingerii precum cârtița cu nas stelat sau simțul echilibrului precum ghepardul. Scepticii ar putea avertiza asupra riscurilor de a ne manipula creierul, dar optimiștii salută noua eră a oamenilor augmentați”.

Acest paragraf de încheiere nu mi-a cauzat doar greață ci și spaimă și șoc. De parcă nu era de ajuns, coperțile sunt pline de cuvinte de apreceiere de la alți oameni a căror muncă o ador. Printre ei și Craig Foster care a făcut superbul film ”My Octopus Teacher” sau Stephen Moss, un naturalist britanic, jurnalist și scriitor cu care am făcut reportaje, inclusiv despre România, pe vremea când mă luptam cu Băesescu să opresc asfaltarea Retezatului (faimosul DN 66A oprit la Câmpușel).

 

De ce este mai sănătos să fii sceptic în privința OEG?

Eu sunt unul dintre sceptici și voi aduce în cele ce urmează câteva argumente, dar nu înainte de a explica această tehnologie. Explicații care sunt deja publicate recent într-o broșură care nu a interesat presa, așa că mă bazez pe online ca informația să circule.

Scriam la început că permise de noile tehnici de inginerie genetică cum ar fi CRISPR/Cas9, aşa-numitele editări genetice care s-au dezvoltat în ultimii ani le permit oamenilor să răspândească gene noi în genomul populaţiilor de animale sălbatice. Editările genetice forţează moştenirea genelor nou introduse de către toţi urmaşii, chiar dacă scad şansele de supravieţuire ale speciilor afectate. În cazuri extreme, tehnologia de editare genetică poate duce la stingerea unor specii întregi sau la înlocuirea populaţiilor sălbatice cu organisme modificate genetic.

În natură, procesul de evoluţie este lent: durează multe generaţii înainte să aibă loc modificări moştenite. În reproducerea sexuată, materialul genetic se recombină la fiecare generaţie. Noile trăsături sunt în concurenţă constantă cu cele vechi. Oricum, doar una din cele două trece la urmaşi. Doar întâmplarea determină care din cele două. Conform regulilor lui Mendel, probabilitatea ca o nouă trăsătură să treacă la urmaşi este de 50 la sută. Ca şi regulă, se produce o rată mai mare de moştenire dacă trăsăturile sunt asociate cu avantajele pentru supravieţuirea speciilor.

Oricum, nu toate trăsăturile genetice naturale urmează aceste reguli de moştenire ale lui Mendel. La plante, animale şi oameni există elemente genetice care se copiază singure în alte părţi ale genomului cu ajutorul enzimelor, răspândindu-se independent şi astfel crescând frecvenţa moştenirii lor. Acestea sunt numite adesea ca editări genetice care au loc natural şi au fost numite gene „egoiste” deoarece se pot răspândi în genom fără ca speciile să aibă vreun beneficiu. Exemple sunt aşa-numitele „gene mobile” (transpozoni). În cursul evoluţiei, plantele, animalele şi oamenii au găsit o cale de a trata aceste elemente genetice: unele au dat naştere la unităţi funcţionale importante, de obicei de reglare. În multe alte cazuri, s-au dezvoltat mecanisme pentru a anula efectul „genelor mobile” în genom.

Editările genetice se bazează pe un principiu similar. În 2003, cercetătorul britanic Austin Burt a formulat ideea că genele se pot răspândi rapid dacă supra-scriu variantele concurente. În acest caz, procesul natural de evoluţie nu se mai aplică.

 

CRISPR/Cas9 face posibil acest lucru

Realizarea ideii lui Burt de a reorienta scopul elementelor genetice „egoiste” în scopuri umane nu a fost posibilă o lungă perioadă de timp din cauza dificultăţilor tehnice. Acest lucru s-a schimbat în 2012, când Jennifer Doudna şi Emanuelle Charpentier, acum laureate ale Premiului Nobel, au recunoscut potenţialul sistemului CRISPR/Cas9 pentru biotehnologie. La bacterii, acesta poate servi ca un fel de sistem imunitar pentru asigurarea protecţiei contra viruşilor: secvenţa CRISPR din genomul bacteriilor recunoaşte invadatorul şi activează enzime care atacă virusul şi-i întrerup genomul.

Aceste două cercetătoare au fost primele care au realizat că se pot folosi combinaţia de secvenţe CRISPR şi Cas9 pentru a modifica în mod specific genomul multor organisme vii şi a introduce segmente noi în ADN-ul lor. Acesta a fost instrumentul lipsă necesar pentru transformarea ideii lui Burt în realitate. În 2015 s-a publicat pentru prima dată o editare genetică CRISPR/Cas9 la musculiţele de oţet. În anii următori, experimentele pe ţânţari şi şoareci au avut de asemenea succes. Cercetătorii cred în acest moment că aproape orice specie de animal poate fi manipulată prin editare genetică.

Aşa-numitele elemente genetice „egoiste” se găsesc în genomul celor mai multe dintre fiinţele vii. Reproducerea lor pare să nu aibă consecinţe pe termen scurt. Oricum, acestea joacă un rol important pe perioadele mai lungi de evoluţie. Acestea contribuie la apariţia noilor variante de gene şi pot să faciliteze adaptarea la condiţiile de mediu în schimbare. Numeroase mecanisme de protecţie limitează multiplicarea necontrolată a acestor elemente în genom şi limitează afectarea fiinţei vii.

Transpozonii sunt printre cele mai comune elemente „egoiste”. Aceştia constau în principal dintr-o enzimă care face copii ale transpozonului şi le inserează în altă parte în genom. De aici provine termenul de „gene mobile”. Au fost descoperiţi iniţial de Barbara McClintook, care a primit Premiul Nobel în 1983.

În bacterii s-a descoperit o variantă particulară de elemente „egoiste” numite endonucleaze de restricţie. Şi acestea constau dintr-o singură enzimă şi pot să se insereze cu precizie în secvenţe ADN specifice. De-a lungul acestor linii s-au proiectat editări genetice de restricţie sintetice pe baza CRISPR/Cas9.

Editările genetice tehnologice, pe de altă parte, sunt elemente genetice artificiale care vin cu scopuri şi funcţii specifice determinate de om. Acestea nu au evoluat şi nu s-au adaptat prin intermediul proceselor evolutive. Acestea sunt proiectate pentru a servi interesele umane. Mecanismele stabilite în cursul evoluţiei, care controlează răspândirea „genelor mobile”, sunt adesea ineficiente aici. Editările genetice tehnologice sau sintetice stabilesc astfel în mişcare o „reacţie mutagenă în lanţ”, ale cărei consecinţe nu pot fi controlate.

Unele publicaţii se referă la bacteriile Wolbachia ca fiind editări genetice „naturale”. Acest lucru nu este foarte corect: Wolbachia este o infecţie bacteriană a insectelor, care poate fi moştenită peste generaţii. Bacteria Wolbachia apare în mod natural în celulele anumitor insecte, cum ar fi musculiţa de oţet. Aceasta reduce capacitatea de reproducere a insectelor infectate. Prin urmare, în speranţa combaterii febrei Dengue, ţânţarii din specia Aedes aegypti au fost infectaţi cu bacteria Wolbachia în laborator. S-a descoperit că anumite bacterii Wolbachia pot bloca transmiterea febrei Dengue la om. Experimentele pe teren cu ţânţari infectaţi cu Wolbachia au avut loc pentru prima dată în 2011, în scop de testare, în Australia. Spre deosebire de editarea genetică sintetică, această abordare nu utilizează ingineria genetică. Aceasta înseamnă că riscurile efectelor secundare genetice asociate cu ingineria genetică prin încrucişare şi interacţiune cu populaţiile sălbatice nu sunt relevante în intervenţiile cu Wolbachia.

 

Noua dimensiune: Diferenţa dintre organismele modificate genetic şi organismele modificate genetic prin editare genetică

Timp de mai mulţi ani au avut loc experimente de eliberare în mediu a insectelor modificate genetic în scopuri de cercetare. De exemplu, din 2011, compania Oxitec din Brazilia a eliberat în mod repetat ţânţari modificaţi din specia Aedes aegypti. Modificarea lor genetică a avut ca scop incapacitatea de reproducere a ţânţarilor din generaţia următoare. Scopul acestor eliberări a fost reducerea semnificativă a populaţiei de ţânţari purtători de boli tropicale. Este discutabil dacă scopul a fost realizat. În orice caz, niciuna din ultimele eliberări nu a implicat insecte care au moştenit editări genetice.

Dar care este diferenţa dintre organismele modificate genetic (GMO) şi organismele modificate genetic care moştenesc o editare genetică, ceea ce le transformă într-un organism editat genetic (OEG)?

Noua dimensiune a modificării genetice a populaţiilor sălbatice prin editări genetice este în contrast total cu scopurile anterioare, cu strategiile şi posibilităţile ingineriei genetice.

Până acum, nu s-a prevăzut că organismele modificate genetic vor produce urmaşi viabili, nu s-a prevăzut că vor supravieţui mult timp în sălbăticie, sau nu s-a prevenit împerecherea lor cu indivizi sălbatici. Astfel, în această măsură, răspândirea GMO a rămas limitată în spaţiu şi timp în afara punctului lor de origine din laborator. Nici aceste organisme modificate genetic, nici genele lor modificate nu se presupune că vor persista în natură.

Abordarea editării genetice încalcă radical aceste consideraţii. Spre deosebire de GMO convenţionale, organismele modificate genetic care dobândesc editări genetice au ca scop răspândirea genelor sintetizate în laborator la populaţiile sălbatice sau eliminarea genelor naturale. Iar aceasta se va întâmpla chiar dacă speciile vor fi vătămate sau nu li se va oferi niciun avantaj privind supravieţuirea, acesta fiind motivul pentru care aceste gene nu ar fi prevalente pe baza selecţiei naturale.

Editările genetice mută locul modificărilor genetice din laboratorul de inginerie genetică în sălbăticie: în cazul editărilor genetice de restricţie pe baza CRISPR/Cas9, mecanismul ingineriei genetice (CRISPR/Cas9) se copiază singur în genomul urmaşilor sălbatici de fiecare dată când un OEG se reproduce – peste generaţii. Moştenirea „forţată” a genelor vătămătoare, declanşată de către editarea genetică, stabileşte o „reacţie mutagenă în lanţ”, care teoretic nu poate fi oprită.

Astfel, prin intermediul editărilor genetice, modificările genetice induse de om se pot răspândi în populaţiile sălbatice mult mai repede decât GMO convenţionale, pe baza mecanismelor de selecţie naturală.

Până acum, toate experimentele cu editări genetice au avut loc exclusiv în laborator sau în containere închise. Dar actualmente se intenţionează utilizarea editărilor genetice pe teren. Se proiectează introducerea de noi gene în genomul populaţiilor sălbatice, chiar dacă aceasta va reduce şansele de supravieţuire a speciilor respective.

Scopul utilizării acestora în sălbăticie poate fi înlocuirea întregii populaţii sălbatice cu organisme modificate genetic prin editare genetică sau reducerea acesteia în mare măsură. În cazul cel mai extrem, desfăşurarea poate duce dispariţia întregii specii.

Primele experimente pe teren cu ţânţari editaţi genetic s-ar putea desfăşura în Burkina Fasă în 2024. Acesta ar fi un experiment fără nicio protecţie: mecanismele care controlează efectiv o editare genetică în natură există doar în teorie.

Conform stării actuale a ştiinţei, rezultatul experimentului nu va mai putea fi controlat de oameni. Toate manipulările de acest fel pe animale, plante şi pe ecosisteme întregi vor fi ireversibile.

 

Cum funcţionează o editare genetică restrictivă sau pe baza CRISPR/Cas?

Aşa-numitele editări genetice restrictive pe baza CRISPR/Cas9 sunt cea mai comună variantă de editări genetice sintetice. O astfel de editare genetică este compusă din cel puţin două componente: „foarfecele” genetice Cas9 şi o moleculă mesager. În plus, se poate introduce o genă nouă sau modificată. Editarea genetică este mai întâi introdusă în genomul organismului ţintă, de ex. un şoarece, în laborator. Această editare genetică devine activă după fertilizarea celulei ou şi identifică o secvenţă ţintă în cromozomul nemanipulat cu ajutorul moleculei mesager. Acolo, Cas9 induce o ruptură a lanţului dublu. Mecanismele de reparare naturală din celula deteriorată încearcă apoi să repare ruptura utilizând un model. Editarea genetică de pe cromozomul modificat genetic serveşte ca model: este foarte probabil să fie copiat complet şi încorporat în secvenţa ţintă de pe cromozomul nemanipulat anterior. Acest proces ţintit se numeşte restricţie. În plus faţă de integrarea „foafecelor” genei la locaţia ţintă, secvenţele genetice existente pot fi dezactivate şi/sau se pot insera în plus unele noi. Acest proces are ca rezultat final moştenirea de către toate progeniturile a unei copii a editării genetice. Mecanismul de editare genetică este reactivat la fiecare reproducere – şi la toate generaţiile următoare. Teoretic, acesta se opreşte numai atunci când secvenţa ţintă a dispărut din întreaga populaţie.

Editările genetice pot fi aplicate în numeroase domenii. Actualmente, cercetarea este orientată pe trei zone: controlul vectorilor bolilor, eliminarea speciilor invazive din ecosistemele sensibile şi controlul aşa-numiţilor dăunători din agricultură.

EDITĂRI GENETICE PENTRU ELIMINAREA PURTĂTORILOR DE BOLI

Bolile infecţioase cum ar fi malaria, febra Dengue şi boala Lyme sunt transmise la om de către ţânţari sau căpuşe. Controlul acestor vectori a făcut mult timp parte din prevenirea bolilor. Se prevede că editările genetice vor duce aceste eforturi la un nou nivel.

 

Malaria

Agentul patogen al malariei este răspândit de mai multe specii de ţânţari anofeli. Un program global comun de control al malariei care a utilizat plase pentru ţânţari, insecticide şi medicamente a ajutat la reducerea bolii în numeroase regiuni ale lumii, reducând numărul de decese la aproximativ jumătate între 2000 şi 2015. În 2016, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO) a identificat 21 de ţări cu potenţialul de a atinge scopul de zero cazuri de malarie indigenă până în 2020.

În acest proces, 39 de ţări au fost deja certificate ca fiind fără malarie, cele mai recente fiind Sri Lanka (2016), Paraguay (2018), Algeria (2019) şi Salvador (2021). China, Malaiezia şi Iran sunt de asemenea pe cale de a atinge statusul de trei ani fără malarie, necesar pentru certificare. Alţi factori pentru controlul cu succes al bolii includ, în primul rând, voinţa politică puternică, un sistem de sănătate funcţional, instruirea corespunzătoare a personalului medical, programe naţionale de educare şi activităţi de prevenţie, programe de supraveghere medicală, diagnosticarea şi tratarea rapide şi corecte şi răspunsurile rapide la problemele care apar. Dar încă rămân 87 de ţări în care aceste măsuri nu au fost implementate în mod corespunzător. În 2017, mai mult de 200 de milioane de oameni s-au îmbolnăvit de malarie şi mai mult de 400.000 de oameni au murit de această boală. Africa Sub-Sahariană este cea mai lovită, cu o mortalitate deosebit de mare printre copiii sub cinci ani. Editările genetice au ca scop remedierea acestei situaţii prin reducerea masivă a numărului de ţânţari anofeli în Africa şi astfel a transmiterii malariei.

Target Malaria, un consorţiu de cercetare internaţional, joacă un rol cheie în dezvoltarea acestor editări genetice. Consorţiul are un buget de aproximativ 100 milioane de Dolari Americani, mare parte dintre acesta provenind de la Fundaţia Bill şi Melinda Gates şi de la Open Philanthropy Project.

Planurile Target Malaria au ajuns deja în stadiul în care primele proiecte au fost lansate în Burkina Faso, Mali, Ghana şi Uganda.

Pentru controlul populaţiilor de ţânţari, Target Malaria are două abordări diferite:

Una are ca scop crearea de femele de ţânţari anofeli sterile, prim modificarea unei gene numite Doublesex. Se va utiliza o editare genetică CRISPR/Cas9 pentru răspândirea acestei modificări genetice în populaţia sălbatică. În 2018, experimentele din cuşti mari au arătat că această abordare funcţionează în principiu: editarea genetică a provocat prăbuşirea populaţiei după aproximativ zece generaţii.

Cea de-a doua abordare a Target Malaria implică manipularea distribuţiei pe sexe a ţânţarilor, astfel încât să se nască doar ţânţari masculi. Această abordare este testată într-un proiect în Burkina Faso în trei faze diferite, în care o editare genetică va fi utilizată doar în a treia fază.

În prima fază, ţânţarii masculi au fost făcuţi incapabili să se reproducă utilizând ingineria genetică.25 Experimentele de teren cu aceşti ţânţari sterili s-au desfăşurat în Burkina Faso în 2019.26 Conform Target Malaria, aceste experimente preliminare au acut ca scop dobândirea experienţei pe teren şi familiarizarea populaţiei din Burkina Faso cu aceste experimente. Chiar dacă Target Malaria susţine că a implicat populaţia locală în procesul de luare a deciziei, aceste experimente au provocat proteste atât în Burkina Faso cât şi la nivel internaţional.

În faza a doua ţânţarii vor fi modificaţi genetic astfel încât să producă predominant progenituri mascule. Modificarea genetică introdusă prin aşa-numitul dezintegrator X (a se vedea caseta) ar fi moştenită conform regulilor mendeliene. Astfel, în această etapă nu există încă o editare genetică. Pentru a reduce populaţia de ţânţari prin aceste eliberări, ţânţarii modificaţi genetic produşi în laborator ar trebui să fie eliberaţi în mod repetat, în cantităţi mari.

Scopul Target Malaria în faza a treia este să producă ţânţari care să poarte dezintegratorul X pe cromozomul Y, ceea ce ar determina ca toate generaţiile următoare de progenituri masculi să poarte dezintegratorul X. Astfel, modificarea genetică se răspândeşte ca o editare genetică în populaţie.

În timp ce Target Malaria se concentrează pe reducerea numărului de ţânţari, dezvoltatorii de editări genetice de la Universitatea California din San Diego au o abordare diferită. Cu un grant de mai multe milioane de dolari de la Tata Foundation din India, ei caută o cale de a crea rezistenţa ţânţarilor anofeli astfel încât patogenul malariei să fie omorât şi să prevină infectarea oamenilor. Oricum, aceste organisme editate genetic s-au dovedit a avea doar o viabilitate limitată la experimentele iniţiale din laborator.

 

Boala Lyme

În climatele temperate se ia în considerare utilizarea editărilor genetice contra bolii Lyme. În SUA, boala Lyme s-a răspândit rapid în 2018, afectând aproximativ 300.000 de oameni anual. Pentru Germania, conform unei proiecţii din 2017, numărul de cazuri noi este estimat la aproximativ 100.000 pe an.

Boala este declanşată de bacteria Borrelia, care infectează adesea şoarecii sălbatici şi se transmite la om prin căpuşe. Dacă infecţia nu este detectată la timp, se poate dezvolta o boală cronică dificil de tratat.

Pe două insule din partea de nord-est a Statelor Unite s-a lansat un proiect în 2016 care are ca scop întreruperea transmiterii bolii cu ajutorul ingineriei genetice. Ţinta manipulării genetice nu sunt căpuşele ca şi transmiţători, cu şoarecii cu picioare albe indigeni care sunt cea mai importantă gazdă pentru Borrelia în aceste regiuni. Se presupune că o intervenţie în sistemul imunitar va face şoarecii rezistenţi şi va întrerupe lanţul de transmitere al bacteriei Borrelia. Conform unui sondaj al cetăţenilor de pe insulele Nantucket şi Martha’s Vineyard din Massachusetts, SUA, majoritatea a respins utilizarea editărilor genetice. În schimb, se prevede eliberarea de şoareci modificaţi genetic. Se presupune că aceştia se vor împerechea cu şoareci sălbatici şi progeniturile vor dezvolta rezistenţă la boala Lyme în populaţia naturală. Oricum, dacă în viitor se vor planifica experimente pe suprafeţe de teren mai mari, utilizarea şoarecilor cu editare genetică va fi dezbătută din nou.

Există mai multe strategii alternative pentru a preveni transmiterea bolii Lyme la om, separat de editările genetice şi de alte metode de inginerie genetică. Infecţia poate fi deja prevenită prin mijloace simple: prin purtarea de îmbrăcăminte adecvată, aplicarea de substanţe împotriva căpuşelor şi verificarea regulată a corpului. În trecut, pentru o perioadă scurtă de timp, a fost disponibil un vaccin de la compania americană GlaxoSmithKline (GSK), dar a fost scos de pe piaţă la scurt timp din cauza lipsei de interes.

 

UTILIZAREA EDITĂRILOR GENETICE PENTRU COMBATEREA SPECIILOR INVAZIVE

Oamenii au dus numeroase specii de animale pe insule şi continente străine, unde au devenit o ameninţare gravă pentru flora şi fauna indigene. Probleme majore sunt provocate, de exemplu, de şobolani şi şoareci, care reduc semnificativ populaţiile de animale mai mici şi păsări indigene. Măsurile convenţionale cum ar fi vânarea, prinderea sau momelile cu otravă au eliminat speciile invazive de pe insulele mici. Pe teritoriile mai mari, aceste măsuri au limite. Editările genetice au ca scop oferirea unei alternative aici.

Proiectul Biocontrolul Genetic al Rozătoarelor Invazive (GBIRd), care este susţinut de şapte universităţi, de autorităţi publice şi organizaţii neguvernamentale din SUA şi Australia, investighează această abordare.

GBIRd are ca scop rezolvarea întrebării dacă şoarecii pot fi eradicaţi prin editări genetice şi în ce condiţii ar fi acceptabilă această intervenţie. Cea mai mare parte a proiectului este finanţată de Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansate în Apărare a armatei SUA (DARPA) până la suma de 6,4 milioane USD.40

Printre cei mai activi membri ai GBIRd se află mica organizaţie pentru conservare Island Conservation. Aceasta s-a dedicat protecţiei păsărilor marine timp de 25 de ani şi spune că deja a eliminat rozătoarele de pe 63 de insule. Aceasta s-a făcut prin utilizarea metodelor convenţionale, dar Island Conservation crede că progresul viitor va necesita utilizarea editărilor genetice.

Primii paşi în această direcţie s-au făcut la Universitatea California din San Diego, SUA, unde editări genetice pentru şoareci s-au dezvoltat pentru prima dacă în 2019. Oricum, dezvoltatorii au întâlnit un fenomen neprevăzut: CRISPR/Cas9 a tăiat lanţul ADN la toate animalele testate, dar doar la femele a funcţionat mecanismul de reparare, care răspândeşte activ noile segmente de ADN în genom. Prin urmare, editarea genetică a avut succes doar la unul din cele două sexe şi chiar şi aşa a avut doar o eficienţă de aproximativ 70 la sută. Editarea genetică în această formă probabil că nu este adecvată pentru manipularea populaţiilor de mamifere sălbatice.

Fostul guvern al Noii Zeelande a prezentat de asemenea interes în utilizarea editărilor genetice. Flora şi fauna unice ale ţării suferă pagube majore în urma introducerii şobolanilor, hermelinelor şi a vulpilor australiene cusu. Prin programul Predator Free 2050, guvernul Noii Zeelande a urmărit scopul eradicării tuturor prădătorilor invazivi până în 2050. Măsurile au avut deja succes pe mai mult de 100 de insule mai mici. Pentru a avea succes şi pe insulele principale, s-a luat în considerare utilizarea editării genetice.

În lumina luării în considerare a utilizării editării genetice pentru eradicarea speciilor invazive în Noua Zeelandă, doi dezvoltatori de editări genetice au publicat un articol în 2017, avertizând în legătură cu eliberările nechibzuite şi utilizarea organismelor cu editări genetice în rezervaţii.

De la schimbarea guvernului în acelaşi an, au existat reţineri mai mari în Noua Zeelandă în acest sens. Înainte ca Predator Free să revină la subiect trebuie să fie explorate şi depăşite numeroasele consideraţii tehnice, sociale şi etice, precum şi barierele legislative.

Discuţia despre editările genetice de la Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN)

În vederea posibilităţii de a utiliza editările genetice pentru eliminarea speciilor invazive introduse din ecosistemele sensibile, Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN), cunoscută de asemenea ca Uniunea pentru Conservare Mondială, a discutat de asemenea această tehnologie încă din ultima parte a anului 2015.

La Adunarea sa Generală din Hawaii din Septembrie 2016, IUCN a adoptat o rezoluţie care, printre altele, a mandatat IUCN să întocmească un raport ştiinţific despre implicaţiile biologiei sintetice şi editărilor genetice pentru conservarea biodiversităţii. Pe baza acestui raport ştiinţific, IUCN a intenţionat iniţial să adopte o poziţie privind rolul tehnologiei de editare genetică pentru conservarea naturii la Adunarea sa Generală ulterioară din 2020.

Parţial ca urmare a protestelor publice şi a presiunii privind conservarea globală, IUCN s-a angajat în rezoluţia sa din 2016 să se abţină de la orice susţinere sau aprobare a cercetării, a experimentelor pe teren sau a utilizării tehnologiei de editare genetică până când acest raport va fi disponibil.

Raportul, intitulat „Frontiere genetice pentru conservare”, a fost publicat în Mai 2019 şi a fost întâmpinat cu critici puternice din partea organizaţiilor membre ale IUCN precum şi din partea organizaţiilor pentru dezvoltare şi conservare din lume.

O analiză desfăşurată de organizaţia pentru cercetare şi propagandă ETC Group a concluzionat că majoritatea autorilor raportului sunt susţinători cunoscuţi ai ingineriei genetice şi nu ar fi trebuit să fie angajaţi de IUCN, în parte din cauza intereselor lor economice în dezvoltarea tehnologiilor studiate. Într-o scrisoare deschisă ulterioară semnată de 231 de organizaţii ale societăţilor civile şi de mai mulţi oameni de ştiinţă, raportul a fost criticat ca „regretabil de părtinitor”, „părtinitor” şi „inadecvat pentru discuţia politică intenţionată”. Acest raport, spun ei, nu este în concordanţă cu consideraţiile preventive ale rezoluţiei din Hawai. Prin urmare, organizaţiile semnatare au solicitat ca IUCN să predea un alt raport ştiinţific pe baza unei analize preventive a riscurilor tehnologiei şi să aştepte până când acest contraraport va fi disponibil înainte de a lua o decizie privind eliberarea. Într-o notă similară a fost cererea dintr-o scrisoare din Octombrie 2019 de la 23 de membri ai IUCN către Consiliul IUCN. După semnatarii săi, este nevoie de mai mult timp pentru o discuţie fundamentală, comprehensivă, echilibrată, bazată pe principiul precauţiei, cu implicarea mai mare a membrilor IUCN, înainte ca IUCN să ia orice decizie.

Confruntat cu aceste critici, Consiliul IUCN şi-a retras planul de a adopta o poziţie la Adunarea Generală a membrilor săi, planificată iniţial pentru Iunie 2020. În schimb, s-au definit principiile pentru discuţiile privind subiectul, printr-o consultare deschisă membrilor. Acestea trebuie să fie votate la Congresul pentru Conservare Mondială al IUCN din 2021 şi vor servi ca bază pentru discuţii până când se va vota o poziţie la următoarea Adunare Generală a membrilor.

 

EDITĂRILE GENETICE ÎN AGRICULTURĂ

Pe termen lung, agricultura poate deveni cel mai important domeniu de aplicare pentru editările genetice – un fapt care a fost discutat mult în public. Brevetele privind editările genetice pe bază CRISPR/Cas enumeră sute de animale şi plante a căror reducere sau eradicare poate creşte rezultatele din agricultură. Oricum, un număr de bariere trebuie încă să fie îndepărtate în acest proces.

 

Cererile de brevete pentru aplicaţii agricole

Cel puţin şase brevete privind editările genetice se referă la aplicaţii specifice în agricultură. Orientarea este pe controlul ăunătorilor şi buruienilor şi inversarea rezistenţei la ierbicide.

Două aplicări cheie vin de la dezvoltatorii principali ai editării genetice pe bază CRISPR/Cas, grupurile de cercetare conduse de Kevin Esvelt şi Ethan Bier. Numeroase cereri sunt de asemenea depuse de grupul lui Bruce Hay. Numeroase cereri sunt generale, dar un brevet conţine deja scopuri şi metode detaliate care permit utilizarea comercială.

Oricum, comercializarea editărilor genetice se confruntă cu o problemă fundamentală: răspândirea lor nu poate fi încă limitată, nici spaţial, nici temporal. Eliberările de indivizi pot duce la răspândirea transfrontalieră a OEG în ecosistemele învecinate pentru următorii zeci de ani. Modelul clasic de afacere agricolă, care se bazează pe vânzările continue de produse, ar fi dificil de aplicat în aceste condiţii.

În teorie, utilizarea editărilor genetice pare interesantă din punct de vedere comercial în două scenarii: O editare genetică poate elimina rezistenţa naturală pe care plantele sălbatice au dezvoltat-o la ierbicidele comune. O afacere agricolă ar putea apoi să profite de vânzări crescute de ierbicide pentru că acestea ar deveni utilizabile din nou. Un alt scenariu ar fi pentru asociaţiile agricole mari, pentru finanţarea dezvoltării unei editări genetice de care să beneficieze toţi membrii asociaţiei.

 

Exemple de aplicări în agricultură ale editărilor genetice

Utilizarea editărilor genetice ar fi de conceput pentru aproape fiecare recoltă de câmp şi pentru numeroase animale de fermă sau aşa-numiţi dăunători. În trei cazuri există deja planuri concrete.

 

Drosophila cu aripi pătate

Originară din Asia de Sud-Est, drosophila cu aripi pătate (Drosophila suzukii) este o musculiţă a fructelor care s-a răspândit la nivel mondial şi provoacă pierderi de recoltă semnificative la numeroase varietăţi de fructe. Aceasta îşi depune ouăle în fructele aproape coapte, sănătoase, cu coaja subţire. În 2008, drosophila cu aripi pătate a ajuns în California şi a provocat daune de mai mult de 38 milioane USD în livezile de cireşe chiar în anul următor. Conform calculelor, aceste pierderi se pot ridica la peste 500 milioane USD anual în partea de vest a Statelor Unite. Din 2011 a apărut şi în Germania, afectând recoltele de cireşe, struguri, zmeură, mure şi căpşuni.

În 2013 Consiliul pentru Cireşe din California, o asociaţie a cultivatorilor de cireşi, a început finanţarea cercetărilor privind o editare genetică cu 100.000 USD anual. Un grup de cercetători de la Universitatea San Diego, SUA, a dezvoltat aşa-numita editare Medea.

Progeniturile musculiţelor nu sunt viabile. Acest fapt poate afecta unul sau ambele sexe (pentru mai multe informaţii, a se vedea caseta cu informaţii).

În experimentele de laborator iniţiale, a fost necesar un număr mare de musculiţe modificate pentru a răspândi editarea Medea în populaţie. În plus, numeroase populaţii de musculiţe din sălbăticie au rezistenţă naturală care va împiedica, probabil, răspândirea editării Medea. Prin urmare, cercetătorii cred că va trebui să se elibereze un număr foarte mare de musculiţe cu aripi pătate modificate pentru a păstra editarea Medea în populaţie timp de mai mulţi ani. Încă nu s-au planificat teste pe teren. Cererea de brevet depusă în 2017 în legătură cu această editare Medea acoperă şi alte specii de musculiţe tropicale ale fructelor, precum şi ţânţarii din genurile Anofel şi Aedes, care transmit malaria şi numeroase boli virale.

 

Psilidele

Alte organisme ţintă potenţiale pentru o editare genetică sunt psilidele. În 2005, bacteriile care infectează lămâii şi fac fructele lor necomestibile au fost detectate pentru prima dată în SUA. Aceasta s-a răspândit prin introducerea psilidelor lămâiului din Asia (Diaphorina citri), care ingerează bacteria în timp ce sug sucul plantei şi apoi pot infecta alţi pomi. În trei ani, boala, numită Huanglongbing, s-a răspândit în multe din regiunile de cultivare din Florida, cu producţia de lămâi scăzând cu 70 la sută. Europa a fost cruţată de boală până acum, dar răspândirea nu poate fi controlată.

Cultivatorii de lămâi din California iau în considerare utilizarea editării genetice pentru a-şi proteja plantaţiile. O opţiune ar fi eliberarea de psilide cu editări genetice care nu pot să transmită bacteria. Un proiect de cercetare în acest sens a fost finalizat în 2017 şi a identificat un număr de gene care ar putea preveni transmiterea. Oricum, încă nu a fost dezvoltată o editare genetică în acest sens.

 

Muştele de viermi din Lumea Nouă

Muştele de viermi din Lumea Nouă (Cochliomyia hominivorax) s-au găsit iniţial în America şi îşi depun ouăle lângă cavităţile corpului sau în rănile deschise ale mamiferelor şi păsărilor. Larvele eclozate sapă adânc în ţesuturile animalelor infestate, provocând inflamaţii grave. Musca de viermi din Lumea Nouă infestează de asemenea şeptelurile cum ar fi vaci, oi şi capre, care pot muri din cauza inflamaţiei în lipsa tratamentului veterinar. Musca de viermi a fost eradicată din Statele Unite continentale şi America Centrală în anii 1960 prin eliberarea de masculi sterili. Pentru a preveni introducerea din nou din America de Sud, s-a stabilit o zonă protejată în Panama, dar menţinerea acesteia este foarte costisitoare. Prin urmare, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Carolina de Nord din SUA au propus utilizarea editărilor genetice. Acestea pot fi utilizate de asemenea pentru a eradica musca de viermi din America de Sud. În 2019, un grup internaţional de cercetători a putut să aplice CRISPR/Cas9 la musca de viermi pentru prima dată, modificând o genă care este crucială pentru dezvoltarea sexului muştei. Aceasta a avut ca rezultat femele care aveau caracteristicile sexuale ale masculilor şi erau potenţial sterile. Această intervenţie este un prim pas către dezvoltarea unei editări genetice pe bază CRISPR/Cas care ar avea ca scop eradicarea completă a muştei de viermi.

 

Organismele editate genetic ca arme biologice

O eliberare a organismelor editate genetic ar putea, teoretic, să aibă efecte negative la scară mare şi de lungă durată asupra ecosistemelor şi societăţilor. Eliberarea organismelor editate genetic în scopuri civile ar putea prin urmare să provoace conflicte sau să ducă la utilizarea necorespunzătoare. Dezvoltarea ţintită a organismelor editate genetic în scopuri ostile poate fi de asemenea concepută.

Un mod de utilizare a organismelor editate genetic ca arme biologice ar fi utilizarea acestora pentru a eradica insecte benefice importate pentru agricultură într-o anumită regiune.

Oricum, până când organismele editate genetic şi efectele dăunătoare ale acestora vor putea fi limitate atât spaţial cât şi temporal, există puţine scenarii convingătoare pentru programele de înarmare cu editări genetice ale guvernelor.

În pofida acestor provocări, Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansate în Apărare a armatei SUA (DARPA) este unul din cei mai mari finanţatori ai cercetărilor privind editarea genetică şi este implicată financiar în aproape fiecare proiect de cercetare privind editarea genetică.

Programul de cercetare al DARPA, numit Gene Sigure, urmăreşte controlarea, limitarea sau recuperarea OEG din mediu. Există numeroase zone gri în spectru între efectele negative neprevăzute ale organismelor editate genetic în natură, utilizarea necorespunzătoare a acestora şi dezvoltarea deliberată de editări genetice în scopuri ostile.

În timp ce efectul unui organism editat genetic poate fi considerat pozitiv într-o anumită regiune, consecinţele sale pot fi considerate nedorite sau negative în alte regiuni afectate, ducând la insurgenţă sau conflict.

Conflictul din utilizarea tehnologiei de editare genetică în mediu poate fi de asemenea declanşat de o lipsă a consensului public (sau internaţional) în legătură cu eliberarea organismelor editate genetic într-o ţară proprie sau învecinată. Daunele rezultate, cum ar fi pierderea recoltei, pierderea biodiversităţii, sau efectele neintenţionate asupra sănătăţii, sociale sau economice, pot duce la conflict dacă nu există o compensare adecvată pentru acestea. Chiar prezenţa neintenţionată a unui OEG într-o ţară care nu a fost de acord cu eliberarea poate duce la un conflict între state sau la crize diplomatice.79 Din aceste motive, experţii de la Convenţia privind Armele Biologice UN monitorizează şi discută problema de mulţi ani.

 

RISCURI ECOLOGICE

Nu se cunoaște suficient despre stuadiul cercetărilor în domeniu pentru a discuta concret desrpe posibilele consecinţe şi riscuri pentru fiecare organism editat genetic în parte. Oricum, apar deja numeroase puncte critice care trebuie să fie luate în considerare înainte de a avea în vedere o eliberare.

 

Imposibilitatea controlului

Vasta diversitate a habitatelor şi ecosistemelor naturale afectate va face mai dificilă previzionarea şi controlul riscurilor potenţiale.

În 2016, Academia de Ştiinţe a SUA a recomandat ca organismele editate genetic să fie mai întâi testate pe insule mici şi îndepărtate. Oricum, calculele care utilizează modele arată că aceasta nu ar asigura o limitare suficientă încât OEG individuale să nu poată ajunge în alte regiuni prin apă, vânt sau transport neintenţionat şi să nu răspândească mai departe editarea genetică. Mai mult, OEG pot fi răspândite în mod deliberat.

Un grup de cercetători condus de dezvoltatorul editărilor genetice Kevin Esvelt de la Institutul de Tehnologie Massachusetts (MIT) din Boston, SUA, lucrează la o variantă de editare genetică a cărei răspândire spaţială poate fi limitată. Ei numesc această editare genetică Editarea Daisy Chain. Oricum, această variantă de editare genetică există doar în teorie (pentru mai multe informaţii, a se vedea caseta cu informaţii).

După eliberarea în natură, un organism editat genetic se propagă activ în populaţiile sălbatice şi se poate răspândi rapid pe distanţe mari.

 

Ireversibilitatea

O editare genetică provoacă o modificare genetică permanentă a materialului genetic, care este transmisă tuturor generaţiilor următoare. Chiar dacă o editare genetică întâmpină rezistenţă şi nu se mai răspândeşte, aceste modificări pot continua să fie moştenite conform regulilor mendeliene şi pot persista mult timp în genomul populaţiei. Numai dacă editarea genetică dezactivată afectează grav capacitatea de supravieţuire a indivizilor intră în vigoare mecanismele selecţiei naturale, eliminând schimbarea din populaţiile naturale.

Încă din 2014 a început o discuţie despre necesitatea aşa-numitei editări reversibile, care ar avea ca scop inversarea modificărilor cauzate de o editare genetică în populaţiile manipulate. În principiu, aceasta este o versiune modificată a editării genetice originale care suprascrie manipulările genetice anterioare şi previne răspândirea lor ulterioară. Oricum, chiar o astfel de editare reversibilă nu poate să refacă starea genetică iniţială a populaţiei, ci doar să introducă modificări genetice ulterioare în genomul acestor populaţii.

Într-un studiu pe musculiţa fructelor, elementele genetice au fost prezentate ca fiind proiectate să dezactiveze sau să îndepărteze complet editările genetice pe bază CRISPR/Cas din genom. Indicatoarele specifice ale „foarfecelor genetice” CRISPR/Cas9 sunt utilizate pentru a încheia reacţia în lanţ a unei editări genetice pe bază CRISPR/Cas. Rezultatul: „foarfecele genetice” paralizează singure. Rezultatele experimentelor din laborator arată că aceste elemente pot prevala timp de 10 generaţii. Oricum, elementele genetice sintetice rămân în genom şi sunt moştenite conform regulilor mendeliene. În plus, au loc modificări neprevăzute ale genomului. Este dificil de estimat comportamentul acestor modificări genetice remanente în cadrul populaţiilor sălbatice pe termen lung şi dacă acestea vor fi influenţate de factori externi.

Conform cunoştinţelor curente, orice eliberare a unei editări genetice poartă riscul ireversibilităţii şi modificării necontrolabile a materialului genetic al unei populaţii naturale.

 

Traversarea limitelor speciilor

Editările genetice sunt personalizate la genomul unei singure specii, dar în multe cazuri traversarea limitelor speciilor poate fi inevitabilă. De exemplu, complexul Anofel gambia care poartă malaria conţine şapte subspecii diferite de ţânţari care sunt foarte similare genetic şi pot produce urmaşi fertili între ei. O editare genetică produsă de Target Malaria vizează întreruperea genei dublu sex, care a suferit puţine modificări în timpul evoluţiei speciilor de ţânţari. Această abordare poate duce toate cele şapte specii înrudite de ţânţari în pragul extincţiei, chiar dacă cel puţin o specie nu transmite malaria.

Un risc similar există la musculiţele fructelor din genul Drosophila, care a jucat un rol central în dezvoltarea şi aplicarea editărilor genetice. Se ştie de peste 90 de ani că diversele specii de Drosophila se pot încrucişa şi pot produce urmaşi fertili. Mii de alte specii de animale şi plante formează hibrizi naturali, aşa că răspândirea editărilor genetice nu s-ar limita la o specie, ci pot de asemenea să se extindă la rudele mai apropiate.

 

Efectele neprevăzute ale CRISPR/Cas9

Numeroase editări genetice tehnice utilizează CRISPR/Cas9 pentru a crea o ruptură a lanţului dublu în locaţii definite din genom. Oricum, acest instrument nu acţionează fără erori.90

CRISPR/Cas9 poate modifica activitatea genei ţintă în moduri imprevizibile, poate creşte rata mutaţiei în genom, poate duce la mutaţii neprevăzute, sau funcţionarea i se poate întrerupe prin apariţia rezistenţei. De exemplu, există din ce în ce mai multe rapoarte despre aşa-numitele efecte în afara ţintei, modificări neprevăzute ale secvenţelor nevizate care pot să apară la aplicarea sistemului CRISPR/Cas.91

În plus, modificările genetice nu afectează doar zona ţintă, ci adesea şi alte zone din genom.92 Unul din motivele pentru acest fapt este că în populaţiile sălbatice există mai multe secvenţe în genom la care se poate ataşa CRISPR/Cas9 decât cele pe care programele computerizate utilizate în acest scop au putut să le determine în laborator. Prin urmare, editările genetice pot duce la dezvoltarea de organisme cu caracteristici imprevizibile.93

 

Rezistenţa

Editările genetice pe baza CRISPR/Cas caută o secvenţă ADN clar diferită unde trebuie să taie materialul genetic. Chiar o singură mutaţie a acestei secvenţe poate face ţinta de nerecunoscut pentru ele. Astfel, organismul devine rezistent la editarea genetică. Această rezistenţă poate să apară dacă întreruperea lanţului dublu de ADN generată de CRISPR/Cas9 este reparată incorect de celulă şi modifică secvenţa ţintă. Oricum, rezistenţa se poate produce şi natural, în special la populaţiile cu diversitate genetică mare.

Dacă o editare genetică întâmpină rezistenţă, aceasta se va întrerupe în acest punct şi va modifica doar o parte din populaţie. Oricum, dispariţia completă a acesteia depinde de numărul de indivizi deja modificaţi şi de dezavantajele pe care editarea genetică le aduce pentru supravieţuirea lor. Prin urmare, este în totalitate posibil ca editarea genetică să persiste mult timp la o specie de animale în pofida rezistenţei.

 

Impactul imprevizibil asupra ecosistemelor

Fiecare creatură vie, chiar dacă pare periculoasă sau dăunătoare pentru om, îndeplineşte sarcini importante în habitatul său. Prin urmare, dispariţia sau chiar manipularea unei specii va avea consecinţe pentru întregul ecosistem.

Acest lucru poate fi bine ilustrat prin exemplul ţânţarilor. În cursul ciclului lor de viaţă, aceştia sunt o sursă de hrană importantă pentru diverse animale. De exemplu, larvele de ţânţari care trăiesc în apă sunt o sursă de hrană pentru gândacii de apă, gândaci, muşte, păienjeni, viermi plaţi, mormoloci, peşti şi crustacee. Se presupune că 95 la sută din larvele ţânţarilor anofeli gambia care transmit malaria în Africa sunt mâncate înainte să ajungă adulte. Ţânţarii adulţi sunt de asemenea o sursă de hrană importantă şi sunt consumaţi de libelule, păienjeni, lilieci şi păsări, printre altele. În Camargue, o rezervaţie naturală din sudul Franţei, reducerea populaţiilor de ţânţari cu un agent de control biologic a dus de asemenea la reducerea numărului şi diversităţii păsărilor şi libelulelor. Un rol important în polenizare nu poate fi de asemenea exclus, deoarece ţânţarii adulţi se hrănesc cu nectar, printre altele. Rolul ţânţarilor în ecosistemul lor strâns întreţesut a fost studiat mult timp, deoarece consecinţele unei posibile dispariţii nu sunt previzibile.

Aceste consecinţe pot de asemenea să afecteze oamenii: dacă o specie de ţânţari este eliminată, alte specii, care pot transmite boli chiar mai periculoase, se pot răspândi mai mult. Aceste scenarii de risc sunt cunoscute cu privire la controlul ţânţarilor care transmit febra galbenă – febra dengue (Aedes aegypti) din America de Nord şi Brazilia, care concurează cu ţânţarul tigru asiatic (Aedes albopictus). Dacă ţânţarul febrei galbene dispare, acest fapt ar putea promova răspândirea ţânţarului tigru, care nu este mai puţin periculos şi de asemenea transmite febra dengue.

Dar chiar dacă o specie nu este eliminată, editările genetice presupun riscuri considerabile: dacă caracteristicile organismelor se modifică în mod neprevăzut, acestea pot, de exemplu, să-şi schimbe comportamentul, să transmită mai multe boli, sau chiar să tulbure sau să distrugă habitatul altor specii. Deoarece speciile respective sunt legate strâns de ecosistemele lor, efectele răspândirii necontrolate nu pot fi prevăzute în mod fiabil.

 

Legislaţia europeană privind ingineria genetică

În UE, Directiva 2001/18 reglementează condiţiile în care organismele modificate genetic (OMG) pot fi eliberate în mediu. Nu există nicio îndoială că organismele editate genetic sunt forme de OMG.

Transpunerea cerinţelor Directivei UE în legislaţiile naţionale este obligatorie pentru toate statele membre. Doar instituţiile UE pot modifica directiva. Oricum, din 2015, statele membre au putut să interzică cultivarea plantelor modificate genetic pe teritoriul lor chiar dacă la nivel UE le-a fost acordată aprobarea pe bază de opţiune. În teorie, aceasta se aplică şi în ceea ce priveşte organismele editate genetic, însă Parlamentul și Comisia Europeană sunt pe cale de a scuti organismele editate genetic de reglementările Directivei 2001/18 la ședințele pe această temă programate pentru iunie 2023.

 

ÎNCOTRO?

Actualmente, nu există niciun acord internaţional obligatoriu specific pentru editările genetice, pentru reglementarea cercetării şi eliberării organismelor editate genetic. Nu există nici legi specifice naţionale sau supranaţionale. Cu toate acestea, Target Malaria poate să desfăşoare primele încercări de eliberare cu ţânţari editaţi genetic în 2024.

Separat de lipsa reglementărilor internaţionale specifice, chiar dacă adecvate, conceptele şi metodele pe bază ştiinţifică pentru estimarea, evaluarea şi managementul riscurilor, precum şi pentru monitorizarea OEG eliberate în mediu, lipsesc de asemenea. Nu există nici un registru central al tuturor cercetărilor şi proiectelor de dezvoltare care se desfăşoară actualmente în legătură cu editările genetice. Există de asemenea o lipsă a conceptelor şi fundamentelor pentru evaluările tehnologiei, care să meargă dincolo de pura evaluare a riscurilor de mediu.

O discuţie a societăţii despre circumstanţele în care eliberarea unui OEG ar putea fi justificabilă, poate chiar necesară din punct de vedere etic, sau trebuie să se desfăşoare nu a început în ultima vreme, nici la nivel naţional, nici internaţional.

Faţă de acest context, pare clar că comunitatea mondială trebuie să-şi ia timp suficient pentru a trata această nouă provocare globală. Aceasta este cerinţa preliminară pentru construirea unui consens despre modul de a trata această tehnologice, de a evalua problemele legale internaţionale ecologice, medicale, etice, culturale şi ştiinţifice implicate aici şi de a lua o decizie privind modul de reglementare a acestei tehnologii.

Tehnologia ar putea aduce beneficii dacă va fi reglementată la nivel global și folosită cu bunăcredință sau un dezastru în caz contrar.

 

Referințe și lectură suplimentară

1 Burt A (2003). Site-specific selfish genes as tools for the control and genetic engineering of natural populations. Proc Biol Sci 270:921

2 Jinek M, Chylinski K, Fonfara I, Hauer M, Doudna JA, Charpentier E (2012). A Programmable Dual-RNA-Guided DNA Endonuclease in Adaptive Bacterial Immunity. Science 337:816

3 Esvelt KM, Smidler AL, Catteruccia F, Church GM (2014). Concerning RNA-guided gene drives for the alteration of wild populations. Elife 17:e03401

4 Gantz VM, Bier E (2015). The mutagenic chain reaction: a method for converting heterozygous to homozygous mutations. Science 348:442

5 Kyrou K, Hammond AM, Galizi R, Kranjc N, Burt A, Beaghton AK, Nolan T, Crisanti A (2018). A CRISPR-Cas9 gene drive targeting doublesex causes  complete  population  suppression  in  caged Anopheles  gambiae  mosquitoes.  Nat  Biotechnol  36:1062

6 Grunwald HA, Gantz VM, Poplawski G, Xu XS, Bier E, Cooper KL (2019). Super-Mendelian inheritance mediated by CRISPR- Cas9 in the female mouse germline. Nature 566:105

7 Werren JH (2011). Selfish genetic elements, genetic conflict, and evolutionary innovation. Proc Natl Acad Sci U S A. 108 Suppl 2:10863

8 Stoddard BL (2011). Homing endonucleases: from microbial genetic invaders to reagents for targeted DNA modification. Structure 19:7

9 Gantz VM, Bier E (2015). The mutagenic chain reaction: a method for converting heterozygous to homozygous mutations. Science 348:442

10 O‘Neill SL, Giordano R, Colbert AM, Karr TL, Robertson HM (1992). 16S rRNA phylogenetic analysis of the bacterial endosymbionts associated with cytoplasmic incompatibility in insects. Proc Natl Acad Sci U S A. 89(7):2699–702

11 Moreira LA, Iturbe-Ormaetxe I, Jeffery JA, Lu G, Pyke AT, Hedges LM, Rocha BC, Hall-Mendelin S, Day A, Riegler M, Hugo LE, Johnson KN, Kay BH, McGraw EA, van den Hurk AF, Ryan PA, O‘Neill SL (2009). A Wolbachia symbiont in Aedes aegypti limits infection with dengue, Chikungunya, and Plasmodium. Cell.139(7):1268–78

12 World Mosquito Program Website (2020) About us. Our story. Online: https://www.worldmosquitoprogram.org/en/about-us/our-story [last accessed: 22.10.2020]

13 Oxitec Website (2020). Oxitec. Brazil. AbinOEGn. Online: https://www.oxitec.com/brazil [last accessed Oct. 22, 2020].

14 Wallace H, Jackson A, Li Ching L, Sirinathsinghji E, Mayet M (2019). Oxitec‘s failed GM mosquito releases worldwide: Forewarnings for Africa and the Target Malaria project. Online: https://www.acbio.org.za/sites/default/files/documents/ Oxitec_failed_GM_mosquito_releases_worldwide_Forewarnings_for_Africa_and_the_Target_Malaria_project.pdf            [last accessed: 22.10.2020]

15 Gantz VM, Bier E (2015). The mutagenic chain reaction: a method for converting heterozygous to homozygous mutations. Science 348:442

16 Simon S, Otto M, Engelhard M (2018). Synthetic gene drive: between continuity and novelty: Crucial differences between gene drive and genetically modified organisms require an adapted risk assessment for their use. EMBO Rep 19 (5)

17 Van Woensel L, Van Steerteghem J (Scientific Foresight Unit (STOA) European Parliamentary Research Service Scientific Foresight Unit (EPRS, 2019). The Science and ethics of gene drive technology. Case Study: Eradicating malaria. Working Breakfast; 2019 Mar 19; Europäisches Parlament, Brüssel, Belgien. p. 6. Online: https://www.europarl.europa.eu/ cmsdata/161962/1-Booklet.pdf [last accessed: 22.10.2020]

18 World Health Organization, and the United Nations Children’s Fund (2015). Achieving the malaria MDG target: reversing the incidence of malaria 2000–2015. Online: https://www.who.int/malaria/publications/atoz/9789241509442/en/ [last accessed: 07.12.2020]

19 World Health Organization Website (2019). World Health Organisation. Countries and territories certified malaria-free by WHO. Online: https://www.who.int/malaria/areas/elimination/malaria-free-countries/en/ [last accessed: 07.12.2020]

20 Global Malaria Programme, World Health Organization (2019). The E-2020 initiative of 21 Malaria-eliminating countries. 2019 progress report. Online: https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/325304/WHO-CDS-GMP-2019.07-eng.pdf?ua=1 [last accessed: 07.12.2020]

21 World Health Organization (2018). World Malaria Report 2018. World Health Organization. Online: https://www.who.int/

malaria/publications/world-malaria-report-2018/en/ [last accessed: 07.12.2020]

22 Dunning H, Imperial College London Website (2017). London: Imperial College London; c2020. Malaria elimination project wins $17.5m funding boost. Online: https://www.imperial.ac.uk/news/179689/malaria-elimination-project-wins-175m-funding/ [last accessed: 07.12.2020]

23 Regalado A, MIT Technology Review Website (2016). MIT Technology Review; c2020. Bill Gates Doubles His Bet on Wiping Out Mosquitoes with Gene Editing. Online: https://www.technologyreview.com/s/602304/bill-gates-doubles-his-bet-on-wiping- out-mosquitoes-with-gene-editing/ [last accessed: 07.12.2020]

24 Kyrou K, Hammond AM, Galizi R, Kranjc N, Burt A, Beaghton AK, Nolan T, Crisanti A (2018). A CRISPR-Cas9 gene drive targeting doublesex causes complete population suppression in caged Anopheles gambiae mosquitoes. Nat Biotechnol 36:1062

25 Windbichler N, Papathanos PA, Crisanti A (2008). Targeting the X chromosome during spermatogenesis induces Y chromosome transmission ratio distortion and early dominant embryo lethality in Anopheles gambiae. PLoS Genet 4 (12):e1000291

26 Diabate A, Target Malaria Website. (2019). Target Malaria; 2020. Target Malaria proceeded with a small-scale release of genetically modified sterile male mosquitoes in Bana, a village in Burkina Faso. Online: https://targetmalaria.org/target-malaria- proceeded-with-a-small-scale-release-of-genetically-modified-sterile-male-mosquitoes-in-bana-a-village-in-burkina-faso/            [last accessed: 07.12.2020]

27 Wallace H, Li Ching L, Mayet M, African Center for Biodiversity Website (2018). African Center for Biodiversity. Release of risky GM mosquitoes in Burkina Faso highly unethical. Online: https://www.acbio.org.za/en/release-risky-gm-mosquitoes- burkina-faso-highly-unethical [last accessed: 07.12.2020]

28 Fuhr L, Klima der Gerechtigkeit Website (2018). Heinrich-Böll-Stiftung e.V. Burkina Faso’s Mosquito Controversy: Consent, awareness and risk assessment in Target Malaria’s gene drive project. Online: https://klima-der-gerechtigkeit.de/2018/11/20/ burkina-fasos-mosquito-controversy-consent-awareness-and-risk-assessment-in-target-malarias-gene-drive-project/  [last accessed: 07.12.2020]

29 Galizi R, Doyle LA, Menichelli M, Bernardini F, Deredec A, Burt A, Stoddard BL, Windbichler N, Crisanti A (2014). A synthetic sex ratio distortion system for the control of the human malaria mosquito. Nat Commun 10:3977

30 Target Malaria Website (2020). Our Work: Self-sustaining. Online: https://targetmalaria.org/our-work/self-sustaining/ [last accessed: 22.10.2020]

31 Philanthropy News Digest Website (2016). c2020. Tata Trust Awards $70 Million to UC San Diego for Genetics Institute. Online: https://philanthropynewsdigest.org/news/tata-trusts-awards-70-million-to-uc-san-diego-for-genetics-institute [last accessed: 07.12.2020]

32 Gantz VM, Jasinskiene N, Tatarenkova O, Fazekas A, Macias VM, Bier E, James AA (2015). Highly efficient Cas9-mediated gene drive for population modification of the malaria vector mosquito Anopheles stephensi. Proc Natl Acad Sci USA. 8:E6736

33 Pham TB, Phong CH, Bennett JB, Hwang K, Jasinskiene N, Parker K, Stillinger D, Marshall JM, Carballar-Lejarazú R, James AA (2019). Experimental population modification of the malaria vector mosquito, Anopheles stephensi. PLoS Genet. 15:e1008440

34 Centers for Disease Control and Prevention Website (2019). U.S. Department of Health & Human Services. Lyme Disease – Data and Surveillance. Online: https://www.cdc.gov/lyme/datasurveillance/index.html [last accessed: 07.12.2020]

35 Robert Koch-Institut Website (2018). Robert Koch-Institut. Borreliose – Antworten auf häufig gestellte Fragen zu Borreliose. Online: https://www.rki.de/SharedDocs/FAQ/Borreliose/Borreliose.html [last accessed Dec. 07, 2020].

36 Buchthal J, Evans SW, Lunshof J, Telford SR 3rd, Esvelt KM (2019). Mice Against Ticks: an experimental community-guided effort to prevent tick-borne disease by altering the shared environment. Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci 374:20180105

37 Galizi R, Doyle LA, Menichelli M, Bernardini F, Deredec A, Burt A, Stoddard BL, Windbichler N, Crisanti A (2014). A synthetic sex ratio distortion system for the control of the human malaria mosquito. Nat Commun 10:3977

38 Alcalay Y, Fuchs S, Galizi R, Bernardini F, Haghighat-Khah RE, Rusch DB, Adrion JR, Hahn MW, Tortosa P, Papathanos PA (2019). The potential for a released autosomal X-shredder becoming a driving-Y chromosome and invasively suppressing wild populations of malaria mosquitoes. bioRxiv

39 Simoni A, Hammond AM, Beaghton AK, Galizi R, Taxiarchi C, Kyrou K, Meacci D, Gribble M, Morselli G, Burt A, Nolan T, Crisanti A (2020). A male-biased sex-distorter gene drive for the human malaria vector Anopheles gambiae. Nat Biotechnol. 38(9):1054–60

40 Neslen A, The Guardian Website (2017). Guardian News & Media Limited; c2020. US military agency invests $100m in genetic extinction technologies. Online: https://www.theguardian.com/science/2017/dec/04/us-military-agency-invests-100m- in-genetic-extinction-technologies [last accessed: 07.12.2020]

41 Island Conservation Website (2017): Gene Drive: A Potential Power-Tool for the Toolbox. Online: https://www.islandconservation.org/gene-drive-karl-campbell/[last accessed: 07.12.2020]

42 Grunwald HA, Gantz VM, Poplawski G, Xu XS, Bier E, Cooper KL (2019). Super-Mendelian inheritance mediated by CRISPR- Cas9 in the female mouse germline. Nature 566:105

43 Esvelt KM, Gemmell NJ (2017). Conservation demands safe gene drive. PLoS Biol. 15:e2003850

44 Murphy EC, Russel JC, Broome KG, Ryan GJ, Dowding JE (2019). Conserving New Zealand’s native fauna: a review of tools being developed for the Predator Free 2050 programme. Journal of Ornithology 160:883

45 IUCN Library System Website (2016). IUCN, International Union for Conservation of Nature Resolution; c2020. WCC-2016-Res-086 – Development of IUCN policy on biodiversity conservation and synthetic biology. World Conservation Congress; 2016; Hawaii. Online: https://portals.iucn.org/library/sites/library/files/resrecfiles/WCC_2016_RES_086_EN.pdf [last accessed: 07.12.2020]

46 SynBioWatch Website (2016). A Call for Conservation with a Conscience. No Place for Gene Drives in Conservation. Online: http://www.synbiowatch.org/wp-content/uploads/2016/09/letter_vs_genedrives.pdf [last accessed: 07.12.2020]

47 Redford KH, Brooks TM, Macfarlane NBW, Adams JS (2019). Genetic frontiers for conservation: an assessment of synthetic biology and biodiversity conservation: technical assessment.  IUCN  Publication.  Online:  https://portals.iucn.org/library/ node/48408 [last accessed: 07.12.2020]

48 ETC Group Website (2019). ETC Group. Driving Under The Influence? A review of the evidence for bias and conflict of interest in the IUCN report on synthetic biology and gene drive organisms. Online: https://www.etcgroup.org/sites/www.etcgroup.org/ files/files/etc-iucn-driving_under_influence.pdf [last accessed: 07.12.2020]

49 GeneWatch UK Website (2019). GeneWatch UK. Open letter to the IUCN regarding the report Genetic Frontiers for Conservation. Online: http://www.genewatch.org/uploads/f03c6d66a9b354535738483c1c3d49e4/IUCN_let_16July2019.pdf [last accessed: 07.12.2020]

50 Deutscher Naturschutzring Website (2019). Letter of concern to IUCN Council Open Letter by Civil Society to IUCN Council on this topic:

https://backend.dnr.de/sites/default/files/2022-02/2019_Open%20letter%20by%20IUCN%20members-to-the-IUCN-Council-regarding-synthetic-biology-for-biodiversity-conservation.pdf [

51 IUCN Congress 2020 Website (2020). IUCN; c2020. 075 – IUCN Principles on Synthetic Biology and Biodiversity Conservation. Online: https://www.iucncongress2020.org/motion/075 [last accessed: 07.12.2020]

52 Esvelt KM, Smidler AL (2015). RNA-guided gene drives. Patent No. WO/2015/105928

53 Bier E, Gantz V (2016). Method for autocatalytic genome editing and neutralizing autocatalytic genome editing. Patent No. WO/2016/073559

54 Hay BA, Oberhofer G, Ivy TW (2018). DNA sequence modification-based gene drive. Patent No. WO 2018/204722A1

55 Walsh DB, Bolda MP, Goodhue RE, Dreves AJ, Lee J, Bruck DJ, Walton VM, O‘Neal SD, Zalom FG (2011). Drosophila suzukii (Diptera: Drosophilidae): invasive pest of ripening soft fruit expanding its geographic range and damage potential. Journal of Integrated Pest Management 2: G1

56 Bundesministerium für Ernährung und Landwirtschaft Website (2019). Bundesministerium für Ernährung und Landwirtschaft. Kirschessigfliege: Herkunft und Bedeutung. Online: https://www.bmel.de/DE/Landwirtschaft/Pflanzenbau/ Pflanzenschutz/_Texte/Kirschessigfliege_Management.html [last accessed Oct. 22, 2020].

57 Regalado A, MIT Technology Review Website (2017). MIT Technology Review; c2020. Farmers Seek to Deploy Powerful Gene Drive. Online: https://www.technologyreview.com/s/609619/farmers-seek-to-deploy-powerful-gene-drive/ [last accessed: 22.10.202020]

58 Buchman A, Marshall JM, Ostrovski D, Yang T, Akbari OS (2018). Synthetically engineered Medea gene drive system in the worldwide crop pest Drosophila suzukii. PNAS 115:4725

59 Akbari OS, Buchman A (2017). Use of medea elements for biocontrol of D. suzukii populations. Patent No. WO 2017/132207

60 Citrus Research Board (2017). CLB HLB external scientific review – Final report. 2017 Aug 14-18; Davis, California, USA. Online: http://citrusresearch.org/wp-content/uploads/HLB-External-Review_FINAL-Report.pdf [last accessed: 22.10.2020]

61 Pérez-Rodríguez J, Krüger K, Pérez-Hedo M, Ruíz-Rivero O, Urbaneja A, Tena A (2019). Classical biological control of the African citrus psyllid Trioza erytreae, a major threat to the European citrus industry. Sci Rep 9:9440

62 Citrus Research Board (2017). CLB HLB external scientific review – Final report. 2017 Aug 14-18; Davis, California, USA. Online:   http://citrusresearch.org/wp-content/uploads/HLB-External-Review_FINAL-Report.pdf   [last    accessed:    22.10.2020]

63 United States Department of Agriculture Website, Citrus Research and Development (2017). United States Department of Agriculture. Source: Citrus Research & Development Foundation (CRDF) submitted to Rear and Release Psyllids as Biological Control Agents – An Economical and Feasible Mid-Term Solution for Huanglongbing (HLB) Disease. Online: https:// reeis.usda.gov/web/crisprojectpages/0230893-rear-and-release-psyllids-as-biological-control-agents–an-economical-and- feasible-mid-term-solution-for-huanglongbing-hlb-disease.html [last accessed: 22.10.2020]

64 Scott MJ, Concha C, Welch JB, Philips PL, Skoda SR (2017). Review of research advances in the screwworm eradication program over the past 25 years. Entomologia Experimentalis et Applicata 164:226

65 Paulo DF, Williamson ME, Arp AP, Li F, Sagel A, Skoda SR, Sanchez-Gallego J, Vasquez M, Quintero G, Pérez de León AA, Belikoff EJ, Azeredo-Espin AML, McMillan WO, Concha C, Scott MJ (2019). Specific Gene Disruption in the Major Livestock Pests Cochliomyia hominivorax and Lucilia cuprina Using CRISPR/Cas9. G3:Genes, Genomes, Genetics 9:3045

66 Paulo DF, Williamson ME, Arp AP, Li F, Sagel A, Skoda SR, Sanchez-Gallego J, Vasquez M, Quintero G, Pérez de León AA, Belikoff EJ, Azeredo-Espin AML, McMillan WO, Concha C, Scott MJ (2019). Specific Gene Disruption in the Major Livestock Pests Cochliomyia hominivorax and Lucilia cuprina Using CRISPR/Cas9. G3:Genes, Genomes, Genetics 9:3045

67 Champer J, Lee E, Yang E, Liu C, Clark AG, Messer PW (2020). A toxin-antidote CRISPR gene drive system for regional population modification. Nat Commun. 11(1):1082

68 Buchman A, Marshall JM, Ostrovski D, Yang T, Akbari OS (2018). Synthetically engineered Medea gene drive system in the worldwide crop pest Drosophila suzukii. PNAS 115:4725

69 National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine (2016). Gene Drives on the Horizon: Advancing Science, Navigating Uncertainty, and Aligning Research with Public Values. Washington, DC: The National Academies Press.

70 Webster TM, Nichols RL (2012). Changes in the prevalence of weed species in the major agronomic crops of the Southern United States: 1994/1995 to 2008/2009. Weed Science 60:145

71 Montgomery JS, Sadeque A, Giacomini DA, Brown JB, Tranel PJ (2019). Sex-specific markers for waterhemp (Amaranthus tuberculatus) and Palmer amaranth (Amaranthus palmeri). Weed Science 67:412

72 Neve P (2018). Gene drive systems: do they have a place in agricultural weed management? Pest Manag Sci 74:2671

73 Hahn F, Eisenhut M, Mantegazza O, Weber APM (2018). Homology-Directed Repair of a Defective Glabrous Gene in Arabidopsis With Cas9-Based Gene Targeting. Frontiers in Plant Science 9:424

74 Barrett LG, Legros M, Kumaran N, Glassop D, Raghu S, Gardiner DM (2019). Gene drives in plants: opportunities and challenges for weed control and engineered resilience. Proc Biol Sci. 286:20191515

75 National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine (2016). Gene Drives on the Horizon: Advancing Science, Navigating Uncertainty, and Aligning Research with Public Values. Washington, DC: The National Academies Press. p. 161

76 Jeremias G (2019). Governing the Conflict Potential of Novel Environmental Biotechnologies (NEBs). BWC Meeting of State Parties; 2019 Dec 3. Online: https://www.unog.ch/80256EDD006B8954/(httpAssets)/FABC68A345728CFFC12584C7006218F4/ $file/Conflict+potentials+from+Gene+Drives2.pdf [last accessed: 22.10.2020]

77 Gene Drive Files Website (2017). Gene Drive Files. Gene Drive Files Expose Leading Role of US Military in Gene Drive Development. Online: http://genedrivefiles.synbiowatch.org/2017/12/01/us-military-gene-drive-development/ [letzter Zugriff: 22.10.2020] und: Gene Drive Files. AS notes on DARPA Safe Genes rollout San Diego May 2 2017. Online: http://genedrivefiles. synbiowatch.org/as-notes-on-darpa-safe-genes-rollout-san-diego-may-2-2017/ [last accessed: 22.10.2020]

78 Defense Advanced Research Projects Agency Website (2019). Defense Advanced Research Projects Agency. Safe Genes Tool Kit Takes Shape – Successes in first two years of Safe Genes program establish technological foundations and ground truth in support of DARPA’s emerging, adaptable resources for secure genome editing research. Online: https://www.darpa.mil/news- events/2019-10-15 [last accessed: 22.10.2020]

79 Fries JL, Giese B, Rößling A, Jeremias G (2020). Towards a prospective assessment of the power and impact of Novel Invasive Environmental Biotechnologies. S&F Sicherheit und Frieden. 29:35

80 Chair of the Meeting of Experts on Review of Developments in the Field of Science and Technology Related to the Convention (2018). Meeting of Experts on Review of Developments in the Field of Science and Technology Related to the Convention: Reflections and proposals for possible outcomes. 2018 Meeting of the States Parties to the Convention on the Prohibition of the Development, Production and Stockpiling of Bacteriological (Biological) and Toxin Weapons and on Their Destruction; 2018 Dec 4-7; Geneva, Switzerland. Online: https://www.unog.ch/80256EDD006B8954(httpAssets)/327ACB8D34AFD3C8C12583930032B711/$file/CRP_3.pdf [last accessed: 22.10.2020]

81 National Academies of Science, Engineering and Medicine (2016). Gene Drives on the Horizon: Advancing Science, Navigating Uncertainty, and Aligning Research with Public Values. Washington, DC: The National Academies Press

82 Noble C, Adlam B, Church GM, Esvelt KM, Nowak MA (2017). Current CRISPR gene drive systems are likely to be highly invasive in wild populations. Elife 7:e33423

83 Noble C, Min J, Olejarz J, Buchthal J, Chavez A, Smidler AL, DeBenedictis EA, Church GM, Nowak MA, Esvelt KM (2019). Daisy-chain gene drives for the alteration of local populations. Proc Natl Acad Sci USA 116:8275

84 Cf. ibid.

85 Xu X-RS, Bulger EA, Gantz VM, Klanseck C, Heimler SR, Auradkar A, Bennett JB, Miller LA, Leahy S, Juste SS, Buchman A, Akbari OS, Marshall JM, Bier E (2020) Active Genetic Neutralizing Elements for Halting or Deleting Gene Drives. Molecular Cell. 86 Esvelt KM, Smidler AL, Catteruccia F, Church GM (2014). Concerning RNA-guided gene drives for the alteration of wild populations. Elife 17:e03401

87 Coluzzi M, Sabatini A, Petrarca V, Di Deco MA (1979). Chromosomal differentiation and adaptation to human environments in the Anopheles gambiae complex. Trans R SocTrop Med Hyg 73:483

88 Critical Scientists Switzerland (CSS), European Network of Scientists for Social and Environmental Responsibility (ENSSER), Vereinigung Deutscher Wissenschaftler (VDW) (2019). Gene Drives. A report on their science, applications, social aspects, ethics and regulations. p. 101. Online: https://genedrives.ch/report [last accessed: 22.10.2020]

89 Barbash DA (2010). Ninety years of Drosophila melanogaster hybrids. Genetics 186:1

90 Kosicki M, Tomberg K, Bradley A (2018). Repair of double-strand breaks induced by CRISPR-Cas9 leads to large deletions and complex rearrangements. Nat Biotechnol 36:765

91 Kawall K, Cotter J, Then C (2020). Broadening the GMO risk assessment in the EU for genome editing technologies in agriculture. Environ Sci Eur. 32(1):201

92 Fu Y, Foden JA, Khayter C, Maeder ML, Reyon D, Joung JK, Sander JD (2013). High-frequency off-target mutagenesis induced by CRISPR-Cas nucleases in human cells. Nat Biotechnol 31:822

93 Lindholm AK, Dyer KA, Firman RC, Fishman L, Forstmeier W, Holman L, Johannesson H, Knief U, Kokko H, Larracuente AM, Manser A, Montchamp-Moreau C, Petrosyan VG, Pomiankowski A, Presgraves DC, Safronova LD, Sutter A, Unckless RL, Verspoor RL, Wedell T (2016). The Ecology and Evolutionary Dynamics of Meiotic Drive. Trends Ecol Evol. 31:315-326

94 Collins CM, Bonds JAS, Quinlan MM, Mumford JD (2019). Effects of the removal or reduction in density of the malaria mosquito, Anopheles gambiae s.l., on interacting predators and competitors in local ecosystems. Med Vet Entomol 33:1

95 Jakob C, Poulin B (2016). Indirect effects of mosquito control using Bti on dragonflies and damselflies (Odonata) in the Camargue. Insect Conservation and Biodiversity 9:161

96 Foster WA (1995). Mosquito sugar feeding and reproductive energetics. Annu Rev Entomol 40:443

97 Braks MAH, Honório NA, Lounibos LP, Lourenço-De-Oliveira R, Juliano SA (2004). Interspecific Competition Between Two Invasive Species of Container Mosquitoes, Aedes aegypti and Aedes albopictus (Diptera: Culicidae), in Brazil. an. 97(1):130–9

98 Lwande OW, Obanda V, Lindström A, Ahlm C, Evander M, Näslund J, Bucht G (2020). Globe-Trotting Aedes aegypti and Aedes albopictus: Risk Factors for Arbovirus Pandemics. Vector Borne Zoonotic Dis. 20(2):71–81

99 Then C, Kawall K, Valenzuela N (2020). Spatiotemporal Controllability and Environmental Risk Assessment of Genetically Engineered Gene Drive Organisms from the Perspective of European Union Genetically Modified Organism Regulation. Integr Environ Assess Manag. Volume 16, Issue 5, 555:568

100 Zentrale Kommission für die Biologische Sicherheit Website (2016). Zentrale Kommission für die Biologische Sicherheit; c2019. Stellungnahme der ZKBS  zur Einstufung von  gentechnischen Arbeiten  zur Herstellung  und Verwendung von höheren Organismen mit rekombinanten Gene-Drive-Systemen. Online: https://www.bvl.bund.de/SharedDocs/Downloads/06_Gentechnik/ZKBS/01_Allgemeine_Stellungnahmen_deutsch/01_allgemeine_Themen/Bewertung_von_Gene_drive_Systemen.pdf;jsessionid=5999FD4C73A0EDE216D6766B26243C48.2_cid372?__blob=publicationFile&v=3  [last  accessed:  10/22/2020].

101 Verordnung über die Sicherheitsstufen und Sicherheitsmaßnahmen bei gentechnischen Arbeiten in gentechnischen Anlagen (Gentechnik-Sicherheitsverordnung – GenTSV) – Online:  https://www.buzer.de/GenTSV.htm [last accesses_ 10-03-2021]

102 ibid.

103 Janßen G, Weiger H, Potthof C, Gelinsky E, Härlin B, Then C (2019). Letter to: Behrendt D (Berlin). 2019 Apr 11. Genetic engineering safety regulation must reliably prevent the escape of highly invasive gene drive organisms! Online: https://www. saveourseeds.org/fileadmin/pics/SOS/genedrives/Verb%C3%A4ndebrief_an_L%C3%A4nder_GTSV_ohne_Signatur.pdf         [last accessed Oct 22, 2020].

104 European GMO-Free Regions Network (2018). Berlin Declaration 2018. 9th European Conference of GMO-Free Regions; 2018 Sep 7; Berlin, Germany. Online: https://www.gmo-free-regions.org/fileadmin/user_upload/Berlin_Deklaration_2018_de.pdf  [last accessed: 10 Feb 2022].

105 Deutscher Bundesrat (2019). Drucksache 137/19 (Beschluss) – Beschluss des Bundesrates – Verordnung zur Neuordnung des Rechts über die Sicherheitsstufen und Sicherheitsmaßnahmen bei gentechnischen Arbeiten in gentechnischen Anlagen. p.  18.  Online: https://www.bundesrat.de/SharedDocs/drucksachen/2019/0101-0200/137-19(B).pdf? [last accessed: 22.10.2020]

106 European GMO-Free Regions Network (2018). Berlin Declaration 2018. 9th European Conference of GMO-Free Regions; 2018 Sep 7; Online: https://umwelt.hessen.de/sites/default/files/media/hmuelv/deklaration_gentechnikfreier_regionen.pdf [last accessed: 22 Oct 2020].

107 Agrarministerkonferenz (2019). Agrarministerkonferenz am 27.09.2019 in Mainz. Endgültiges Ergebnisprotokoll, TOP 12, Beschluss 4; Online: https://www.agrarministerkonferenz.de/documents/endgueltiges-ergebnisprotokoll-amk-mainz_157078 7484.pdf [last access: 07.12.2020].

108 Bundesministerium für Umwelt, Naturschutz und nukleare Sicherheit (2019). Letter to: Then C (Munich). 2018 Sep 24. Open letter, July 04, 2018. Online: https://www.testbiotech.org/sites/default/files/Antwort%20BMU_Gene%20Drive_2018%20

%281%29.pdf [last accessed Dec 07, 2020].

109 Büro für Technikfolgen-Abschätzung beim Deutschen Bundestag (TAB) Website (2019). Information on the project. Gene drives – technologies for propagating genetic modifications throughout populations. Online: www.tab-beim-bundestag.de/ de/untersuchungen/u50000.html [last access: 07.12.2020].

110 Sozialdemokratische Partei Deutschland (SPD), the Party Executive Committee (2019). Letter to: Arbeitsgemein-schaft bäuerliche Landwirtschaft (AbL) e.V. and other leading associations from agriculture, environment and society. 2019 Apr. 17. Online: https://www.saveourseeds.org/fileadmin/pics/SOS/genedrives/201904_Antwort_SPD_auf_Brief_EU- Spitzenkandidaten_bzgl_ngt_Gene_Drive_und_Patente.pdf [last accessed Dec. 07, 2020].

111 Bündnis 90 / Die Grünen (2019). Letter to: Arbeitsgemeinschaft bäuerliche Landwirtschaft (AbL) e.V. Answers to the election test questions of the Arbeitsgemeinschaft bäuerliche Landwirtschaft (AbL) on the occasion of the European elections 2019. 2019 Apr. 3. Online: https://www.saveourseeds.org/fileadmin/pics/SOS/genedrives/201904_Antwort_Gr%C3%BCne_auf_Brief_EU-Spitzenkandidaten_bzgl_ngt_Gene_Drive_und_Patente.pdf [last access: 07 Dec. 2020].

112 Die Linke, Bundesgeschäftsstelle (2019). Letter to: Arbeitsgemeinschaft bäuerliche Landwirtschaft AbL e.V. (Lüneburg). Wahlprüfsteine Wahl zum Europäischen Parlament 2019. 2019 Mar. 29. Online: https://www.saveourseeds.org/fileadmin/pics/SOS/ genedrives/201904_Antwort_Die_Linke_auf_Brief_EU-Spitzenkandidaten_bzgl_ngt_Gene_Drive_und_Patente.pdf [last access: 07 Dec. 2020].

113 Christliche Demokratische Union Deutschlands (CDU) und Christlich- Soziale Union in Bayern (CSU) (2019). Letter to: Arbeitsgemeinschaft bäuerliche Landwirtschaft (AbL). Antworten der Christlich Demokratischen Union Deutschlands (CDU) und der Christlich-Sozialen Union in Bayern (CSU) auf die Fragen der Arbeitsgemeinschaft bäuerliche Landwirtschaft (AbL) zur Wahl zum Europäischen Parlament 2019. 2019 Apr 10. Online: https://www.saveourseeds.org/fileadmin/pics/SOS/genedrives/201904_Antwort_CDU_auf_Brief_EU-Spitzenkandidaten_bzgl_ngt_Gene_Drive_und_Patente.pdf [last access: Dec 07, 2020].

114 Universität für Bodenkultur Wien Website (without year). Universität für Bodenkultur Wien; c2004-2020. Potenzielle Risiken synthetischer Gene Drive-Systeme und Anforderungen an das Monitoring. Online: https://forschung.boku.ac.at/fis/ suchen.projekt_uebersicht?sprache_in=de&menue_id_in=300&id_in=12617 [last access: 07.12.2020]

115 Moedas C (2018). Letter to: Chair of the European Group on Ethics in Science and New Technologies. 2018 Jul. 10. Ref. Ares(2018)3713626 – 12/07/2018. Online: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/research_and_innovation/ege/letter_chair_ of_the_ege_group.pdf [last access: 07.12.2020]

116 European Commission Website (2021). European Group on Ethics in Science and New Technologies Opinion on Ethics of Genome Editing. Online: https://ec.europa.eu/info/research-and-innovation/strategy/support-policy-making/scientific-support- eu-policies/ege_en [last accessed: 25.03.2021]

117 Council of the European Union (2018). Outcome of Proceedings. No. prev. doc.: 12808/18. Subject: Convention on Biological Diversity (CBD). Online: https://www.consilium.europa.eu/media/36621/st12948-en18.pdf [last accessed: 07.12.2020]

118 Europäisches Parlament Website (2020). European Parliament. Texts  adopted  – European  Parliament resolution  of 16 January 2020 on the 15th meeting of the Conference of the Parties (COP15) to the Convention on Biological Diversity (2019/2824(RSP)). Online: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2020-0015_EN.html [last accessed Dec. 07, 2020].

119 Imken M (2020). Letter to: Members of the European Parliament. 16th of January plenary vote: Motion for a resolution on the 15th meeting of the Conference of Parties (COP15) to the Convention on Biological Diversity (B9-0035/2020); Please support amendments 20, 21, 22, 23, and 24. Online: https://www.saveourseeds.org/fileadmin/files/SOS/gene_drive/20200114_NGO_ letter_to_all_MEPs_Call_to_support_amendments_on_gene_drive_organisms_in_EP_motion_for_a_resolution_on_ COP_15_CBD.pdf [last accessed: 07.12.2020]

120 European Parliament Website (2021). European Parliament. Texts adopted –  European Parliament resolution of 9 June 2021 on the EU Biodiversity Strategy for 2030: Bringing nature back into our lives (2020/2273(INI)) Online: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2021-0277_EN.html (Last accessed: 10.02.2022)

121  European Parliament Website (2021). European Parliament – Texts adopted. European Parliament resolution of 6 October 2021 on the role of development policy in the response to biodiversity loss in developing countries, in the context of the achievement of the 2030 Agenda (2020/2274(INI)) Online: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2021-0404_EN.html (Last accessed: 10.02.2022)

122 EUR-Lex Website (2001). Publications Office of the European Union. 32001L0018. Directive 2001/18/EC of the European Parliament and of the Council of 12 March 2001 on the deliberate release into the environment of genetically modified organisms and repealing Council Directive 90/220/EEC – Commission statement. Official Journal L 106, 17/04/2001 P. 0001 – 0039. Online: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:32001L0018&from=en [last accessed 07/12/2020].

123 cf. ibid. EU Directive 2001/18: Article 4

124 cf. ibid. EU Directive 2001/18: Articles 6 (2) and 13 (2) and Annex 4.

125 cf. ibid. EU Directive 2001/18, Annex II C. 1.1

126 cf. ibid. EU Directive 2001/18, Annex II C.2.1

127 cf. ibid. EU Directive 2001/18, Annex II C.3.

128 cf. ibid. EU Directive 2001/18, Article 13

129 EFSA Panel on Genetically Modified Organisms (GMO) (2013). Guidance on the environmental risk assessment of gentically modified animals. EFSA Journal 11:5. Online: https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2013.3200 [last accessed: 07.12.2020]

130 EFSA Panel on Genetically Modified Organisms (GMO) and Animal Health and Welfare (AHAW) (2012). Guidance on the risk assessment of food and feed from genetically modified animals and on animal health and welfare aspects. EFSA Journal 10:1. Online: https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2012.2501 [last accessed: 07.12.2020]

131 EFSA Panel on Genetically Modified Organisms (GMO) (2011). Guidance on the Post Market Environmental Monitoring (PMEM) of genetically modified plants. EFSA Journal 9:8. Online: https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2011.2316 [last accessed: 07.12.2020]

132 EFSA Panel on Genetically Modified Organisms (GMO) (2013). Guidance on the environmental risk assessment of genetically modified animals. EFSA Jour 11:5. p. 79. Online: https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2013.3200 [last accessed: 07.12.2020]

133 Scientific Committee on Health and Environmental Risks (SCHER), Scientific Committee on Emerging and Newly Identified Health Risks (SCENIHR), Scientific Committee on Consumer Safety (SCCS) (2015). Opinion on Synthetic Biology II Risk assessment methodologies and safety aspects. Online: https://ec.europa.eu/health/scientific_committees/emerging/ docs/scenihr_o_048.pdf [last accessed: 07.12.2020]

134 Haut Conseil des Biotechnologies (2017). Scientific Opinion in response to the referral of 12 October 2015 concerning use of genetically modified mosquitoes for vector control. Online: http://www.hautconseildesbiotechnologies.fr/sites/www.hautconseildesbiotechnologies.fr/files/file_fields/2020/01/24/hcbscopinionmosquitoes170607entranslation180228erratum 191007.pdf [last accessed: 07.12.2020]

135 Corporate Europe Observatory Website (2018). Brussels: Corporate Europe Observatory. Annex – Mandate for an EFSA opinion on genetically modified organisms engineered with gene drives (gene drive modified organisms) and their implications for risk assessment methodologies. Online: https://corporateeurope.org/sites/default/files/2019-06/2018-06-06%20EC%20EFSA_ Mandate%20on%20gene%20drives_Background%20and%20Terms%20of%20Reference.pdf [last accessed: 07.12.2020]

136 European Food Safety Authority (2019). Workshop on the problem formulation for the environmental risk assessment of gene drive modified insects. 2019 May 15; Brussels, Belgium. Online: https://www.efsa.europa.eu/en/events/event/190515 [last accessed: 07.12.2020]

137 EFSA Panel on Genetically Modified Organisms (GMO) (2020). Adequacy and sufficiency evaluation of existing EFSA guidelines for the molecular characterisation, environmental risk assessment and post market environmental monitoring of genetically modified insects containing engineered gene drives. EFSA Journal. Online: https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/ 10.2903/j.efsa.2020.6297 [last accessed: 9.12.2020]

138 European Food Safety Authority (2020). Scientific Panel on genetically modified organisms. 15th Meeting of the working group on the environmental risk assessment (ERA) of Gene Drive modified organism (Gene Drive ERA). 2020 Jan 10; Tele- conference. Online: http://www.efsa.europa.eu/sites/default/files/wgs/gmo/wg-gene-drive-era.pdf [last accessed:  07.12.2020]

139 Corporate Europe Observatory Website (2019). Brussels: Corporate Europe Observatory. EFSA gene drive working group fails independence test.  Online:  https://corporateeurope.org/en/2019/06/efsa-gene-drive-working-group-fails-independence- test [last accessed: 07.12.2020]

140 Gene Tip Website (without year). Testbiotech e.V. Institute for Independent Impact Assessment of Biotechnology. BioTip pilot study: Gene Drives at Tipping Points – Precautionary Technology Assessment and Governance of New Approaches to Genetically Modified Animal and Plant Populations. Online: https://www.genetip.de/en/biotip-pilot-study/ [last accessed Dec. 07, 2020].

141 EUR-Lex Website (2006). Publications Office of the European Union. Regulation (EC) No 1907/2006 of the European Parliament and of the Council of 18 December 2006 concerning the Registration, Evaluation, Authorisation and Restriction of Chemicals (REACH), establishing a European Chemicals Agency, amending Directive 1999/45/EC and repealing Council Regulation (EEC) No 793/93 and Commission Regulation (EC) No 1488/94 as well as Council Directive 76/769/EEC and Commission Directives 91/155/EEC, 93/67/EEC, 93/105/EC and 2000/21/EC. Online: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32006R1907&from=EN [last accessed: 07.12.2020]

142 EUR-Lex Website (2009). Publications Office of the European Union. Regulation (EC) No 1107/2009 of the European Parliament and of the Council of 21 October 2009 concerning the placing of plant protection products on the market and repealing Council Directives 79/117/EEC and 91/414/EEC. Online: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri= celex:32009R1107 [last accessed Dec. 07, 2020].

143 Convention on Biological Diversity. Ad Hoc Technical Expert Group on Risk Assessment (2020). Report of the Ad Hoc Technical Expert Group on Risk Assessment. CBD/CP/RA/AHTEG/2020/1/5. 15. April 2020, Montreal, Canada. Online: https://www. cbd.int/doc/c/a763/e248/4fa326e03e3c126b9615e95d/cp-ra-ahteg-2020-01-05-en.pdf

144 EUR-Lex Website (1993). Publications Office of the European Union. Council Decision of 25 October 1993 concerning the conclusion of the Convention on Biological Diversity (93/626/EEC). Online: https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ. do?uri=CELEX:31993D0626:EN:HTML [last accessed: 07.12.2020]

145 Convention on Biological Diversity (2018a). Decision adopted by the Conference of the Parties to the Convention on Biological Diversity. 14/19. Synthetic biology. 14th Meeting of the Conference of the Parties to the Convention on Biological Diversity; 2018 Nov 17-29, Sharm El-Sheikh, Egypt. Online: https://www.cbd.int/doc/decisions/cop-14/cop-14-dec-19-en.pdf [last accessed: 07.12.2020]

146 ETC Group Website (ohne Jahr). ETC Group. A Call to Protect Food Systems from Genetic Extinction Technology: The Global Food and Agriculture Movement Says NO to Release of Gene Drives. Online: https://www.etcgroup.org/sites/www.etcgroup.org/files/files/forcing_the_farm_sign_on_letter_english_web.pdf [last accessed: 07.12.2020]

147 Gene Drive Files Website (2017). Gene Drive Files. Online: http://genedrivefiles.synbiowatch.org/ [last accessed Dec. 07, 2020].

148 Convention on Biological Diversity (2018a). Decision adopted by the Conference of the Parties to the Convention on Biological Diversity. 14/19. Synthetic biology. 14th Meeting Conference of the Parties to the Convention on Biological Diversity; 2018  Nov  17-29,  Sharm   El-Sheikh,  Ägypten.   p.2.   Online:   https://www.cbd.int/doc/decisions/cop-14/cop-14-dec-19-en.pdf [last accessed: 07.12.2020]

149 Convention on Biological Diversity (2018b). Biodiversity financing and safeguards: Lessons learned and proposed guidelines. 12th meeting of Conference of the Parties to the Convention on Biological Diversity; 2014 Oct 6-17, Pyeongchang, Republic of  Korea.  Online:  https://www.cbd.int/doc/meetings/cop/cop-12/information/cop-12-inf-27-en.pdf [last accessed: 07.12.2020]

150 Convention on Biological Diversity (2018c). Decision adopted by the Conference of the Parties to the Convention on Biological Diversity. 14/19. Synthetic biology. 14th Meeting Conference of the Parties to the Convention on Biological Diversity; Section 11 2018 Nov 17-29, Sharm El-Sheikh, Egypt. p.2. Online: https://www.cbd.int/doc/decisions/cop-14/cop-14-dec-19-en.pdf [last accessed: 07.12.2020]

151 Secretariat of the Convention on Biological Diversity (2000). Cartagena Protocol on Biosafety to the Convention on Biological Diversity: text and annexes. Article 14 (1) Online: https://www.cbd.int/doc/legal/cartagena-protocol-en.pdf [last accessed: 07.12.2020]

152 EUR-Lex Website (2003). Publications Office of the European Union. 32003R1946 – Regulation (EC) No 1946/2003 of the European Parliament and of the Council of 15 July 2003 on transboundary movements of genetically modified organisms (Text with EEA relevance). Official Journal L 287, 05/11/2003 P. 0001 – 0010. Online: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/ HTML/?uri=CELEX:32003R1946&from=DE [last accessed 07/12/2020].

153 Convention on Biological Diversity (2018c). ca Risk assessment and risk management (Articles 15 and 16). 9th Meeting of the Conference of the Parties to the Convention on Biological Diversity serving as the Meeting of the parties to the Cartagena Protocol on Biosafety; 2018 Nov 17-29, Sharm El-Seikh, Ägypten. Online: https://www.cbd.int/doc/decisions/cp-mop-09/cp-mop- 09-dec-13-en.pdf [last accessed: 07.12.2020]

154 Convention on Biological Diversity. Ad Hoc Technical Expert Group on Risk Assessment (2020). Report of the Ad Hoc Technical Expert Group on Risk Assessment. CBD/CP/RA/AHTEG/2020/1/5. 15. April 2020, Montreal, Canada. Online: https://www. cbd.int/doc/c/a763/e248/4fa326e03e3c126b9615e95d/cp-ra-ahteg-2020-01-05-en.pdf

155 Convention on Biological Diversity Website (without year). Secretariat of the Convention on Biological Diversity (SCBD); c2001-2016. Text of the Nagoya-Kuala Lumpur Supplementary Protocol on Liability and Redress to the Cartagena Protocol on Biosafety – Article 3.1.c. Scope. Online: http://bch.cbd.int/protocol/nkl/article3/ [last accessed: 07.12.2020]

156 Convention on Biological Diversity Website (without year). Secretariat of the Convention on Biological Diversity (SCBD); c2001-2016. Text of the Nagoya-Kuala Lumpur Supplementary Protocol on Liability and Redress to the Cartagena Protocol on Biosafety – Article 2. Scope. Online: http://bch.cbd.int/protocol/nkl/article3/ [last accessed: 07.12.2020]

157 Convention on Biological Diversity Website (without year). Secretariat of the Convention on Biological Diversity (SCBD); c2001-2016. Text of the Nagoya-Kuala Lumpur Supplementary Protocol on Liability and Redress to the Cartagena Protocol on Biosafety – Article 2. Scope. Online: http://bch.cbd.int/protocol/nkl/article3/ [last accessed: 07.12.2020]

158 World Health Organization on behalf of the Special Programme for Research and Training in Tropical Diseases 2014 (2014). Guidance Framework for Testing of Genetically Modified Mosquitoes. Online: https://www.who.int/tdr/publications/ year/2014/Guidance_framework_mosquitoes.pdf [last accessed: 07.12.2020]

159 World Health Organization (2020). Evaluation of genetically modified mosquitoes for the control of vector-borne diseases. Position statement. Online: https://www.who.int/publications/i/item/9789240013155 [last accessed: 14.03.2021]

160 World Health Organization (2020). Ethics and vector-borne diseases. WHO guidance. Online: https://www.who.int/ publications/i/item/978924001273-8 [last accessed: 14.03.2021]

161 World Health Organization Website (2021). World Health Organization on behalf of the Special Programme for Research and Training in Tropical Diseases (2021). Guidance Framework for Testing Genetically Modified Mosquitoes. Online: https://www.who.int/publications/i/item/9789240025233 [last accessed: 10.02.2022]

162 United Nations (2017). The Biological Weapons Convention – An Introduction. Genf: United Nations Publication. Online: https://www.un.org/disarmament/biological-weapons/ (last accessed: 09.02.2022

163 United Nations (1996). Report of the Committee of the whole. BWC/CONF.IV/6. 4th Review Conference of the Parties to the Convention on the Prohibition, the Development, Production and Stockpiling of bacteriological (biological) and toxin Weapons and on their Destruction; 1996 Nov 25 – Dec 6; Genf, Schweiz. Online: https://www.un.org/disarmament/fourth-review-conference- the-parties-to-the-convention-on-the-prohibition-of-the-development-production-and-stockpiling-of-bacteriological-biolog- ical-and-toxin-weapons-and-on-their-destruction/ [last accessed: 01.05.2021]

164 Jeremias G (2019). Governing the Conflict Potential of Novel Environmental Biotechnologies (NEBs).BWC Meeting of State Parties; 2019 Dec 3.

165 Henn V, Imken M, Härlin B (2022). Save Our Seeds. https://www.stop-genedrives.eu/en/