02 mart. Dictatura digitală

Dictatura digitală

Nu sunt un fan al conspirațiilor ci al științei, faptelor și teoriilor plauzibile. Apoi chiar și conspirațiile rămân conspirații doar până ies la lumină. Este bine de știut că toate aplicațiile și gadget-urile prin care dăm acces deținătorilor la noi înșine poate să ne fie atât de folos cât și în detriment. Te-ai gândit ce se întâmplă cu datele colectate din ceasul tău inteligent despre somn, activitate fizică, starea inimii, nivelul de stres dincolo de beneficii? Te-ai gândit vreodată cum se face selecția știrilor care ne ajung pe ecrane și ce influența au acestea asupra noastră? Cum ajung aceste știri să reprezinte adevărul care convine și pe care ajungem să îl avem în propriul buzunar fără să fie adevărul complet sau să fie chiar opusul adevărului? Te-ai gândit că știrile pe care le primești fără să le procesezi îți pot forma și consolida opinia pe care cei care le controlează doresc ca tu să le ai? Te-ai gândit că din cauza arhitecturii știrilor ai opinii puternice despre anumite teme care polarizează constant societatea până la la un fanatism înfricoșător? Ba sunt homo sau transsexualii, ba urșii, ba cina cea de taină de la Olimpiadă, ba avortul, ba schimbările climatice. Ba una, ba alta, cineva se hrănește din asta și este avantajat să existe doar două opinii, ambele supreme. A treia cale a dispărut și o dată cu ea a patra, a cincea și așa mai departe. Și nu doar pentru a vinde știri ci pentru a controla societatea bipolarizată în urma pierderii multitudinii individuale. Un individ care pentru a se adapta la această lume a ajuns să accepte să intre în cușca despre care vorbeam la începutul cărții. Unul care poartă permanent măști și nu mai iese din cușca mintală decât să bage bățul printre gratiile altor încarcerați sociali. Puține se mai întâmplă în lumea reală și aproape totul în lumea virtuală dominată de contrastul dintre iluzie și realitate. Suntem deja captivi într-o realitate fabricată, o lume simulată creată de mașini manipulate de oameni fără fețe care conduc societatea de astăzi. Trăim deja în matrixul digital.

Ai simțit vreodată că ești copleșit/ă de știrile care te fac să te simți un om neputincios? Că ești irelevant/ă și nici nu merită să te mai implici că oricum ce mai poate schimba un singur om? Că mai bine stai în bula ta și poate nici nu mai comentezi că or să sară fanaticii pe tine?

Ei bine, poți să iei în calcul că ăsta a fost doar pasul doi către noua formă de organizare a societății care s-a întâmplat rapid, pe nerăsuflate și cu un succes peste așteptările arhitecților dictaturii digitale. O nouă ideologie despre care am avertizat în capitolul ”Bye bye Homo sapiens” că amestecă tot ce au avut mai rău comunismul, fascismul, capitalismul și imperialismul. Deodată, cu tot ce au mai rău, toate ideologiile falite la un loc sunt posibile căci nu mai există nici stânga, nici dreapta și nici calea cea dreaptă pentru individ și pentru populație. S-a reușit în ultimii 10 ani răsturnarea democrației și instaurarea totalitarismului fără să ne dăm seama. Suntem înconjurați de fanatism, aproape complet amorțiti și controlați de spaimă, neputință și teroare. Nici nu mai îndrăznim să ne imaginăm ce va urma deși subconștientul nostru ne dă semnale puternice că lumea este într-un moment de cumpănă, de inflexiune fără precedent și că este nevoie de fiecare dintre noi pentru salva situația.

Dar cum a fost posibil acest al doilea pas și care a fost primul? Primul a fost în opinia mea scăderea bugetului cheltuit pentru educație de la an la an, de la țară la țară și uciderea școlilor de meserii/meșteșuguri. Această crimă deliberată s-a întâmplat concomitent cu apariția și ascensiunea social media. Un mediu virtual prost reglementat și prost folosit care a tras progresiv societatea de toate vârstele departe de știință și adevăr. Un mediu care a înlocuit adevărul și care a devenit sursă de informare și dezbinare. Mediul unde ni se fabrică viitorii președinți și premieri. Mediul perfect unde nu au loc mai mult de două opinii pe o temă. S-a ajuns ca o temă pe care există mii de studii științifice profunde sau opinii ale unor mari filozofi să fie tranșate într-o postare pe Tik-Tok de 3 secunde care activează exclusiv creierul reptilian și exclude creierul rațional și emoțional al omului. Regula de 3 secunde a fost instaurată tocmai de arhitecții social media pentru că statisticile lor prezintă în culise pentru administratori performanțele unui articol bazate pe câți oameni s-au uitat primele 3 secunde în comparație cu restul postării multimedia. Astfel toată lumea care se ocupă cu crearea, promovarea și consumul de conținut social media se conformează și tinde către cele 3 secunde chiar dacă mulți se duc încă în povești de 30 de secunde care necesită o atractivitate tot mai extraordinară. Am ajuns să avem miliarde de oameni pe Planetă care cred că știu tot despre tot și de fapt știu puțin sau nimic sau greșit. Dar au impresia că dețin adevărul în buzunar.

Succesul primelor două etape de instaurare a dictaturii digitale (îndobitocirea și manipularea) este însă atât de mare încât se poate trece deja la nivelul trei de suprimare: distrugerea clasei medii. Adică acea pătură socială ceva mai educată care pune întrebări, care protestează fie în stradă, fie prin muzică, carte, pictură sau prin știință. O distrugere care se face prin taxe, discreditare și la nevoie suprimare. O degradare a democrației și a valorilor societății care vor genera o vastă majoritate obedientă care va consuma ce i se va da prin algoritmi. Se merge către direcția în care adevărul și frumosul vor fi interzise. O direcție în care mințile celor ale căror urechi au auzit lucruri interzise vor fi în consecință interzise. Ultranaționalismul utilizat pentru manipularea în masă ne poate duce să mâncăm doar patrie și să respirăm doar națiune.

În cele din urmă chiar și cei mai mari eroi ai societății de astăzi pot fi discreditați grație AI-ului. Chiar și lui Julian Assange sau lui Banksy li se poate crea câte o imagine generată de AI în care apar să zicem pe un yaht care valorează un miliard de dolari ancorat pe o insulă proprietate privată pe care o dețin în secret, sunt încojurați de lux și de zeci de femei frumoase minore. Mulți vor spune că ”Era prea frumoasă să fie adevărată povestea lui Banksy sau a lui Assange, eroi modești din umbră care luptă prin artă și adevăr să facă o lume mai bună. Ce ipocrit sunt Banksy ăsta și Assange”.

Sau poate ar fi mai bine să vorbesc despre propria persoană. Tot mai multe canale media care lucrează cu teme de la sponsori certați cu legeaîn loc de adevăr, au prezentat știri fabricate cu titlul: ”Averea fabuloasă a lui Păun, apărătorul naturii. Venituri de 12.000 de euro lunar, 7 mașini și o vilă în Viena”. Se merge nu doar pe denaturarea adevărului ci pe prezentarea de informații complet fabricate pentru care te chinui să îi dai în judecată în vreme ce unii aleg să își spună în minte că: ”Ia uite-l mă și pe ăsta. Mare activist. Credeam în el că face treabă de zeci de ani, dar tot la ciolan trage. Nici nu știam că are salariu. Era prea frumos să fie adevărat. Nu mai ai în cine să crezi în ziua de azi.” Și așa și este când nici măcar în sine nu mai crezi. Cine stă să mai mai asculte pe mine când zic că nu am câștigat niciodată 12.000 de euro pe lună, că nu dețin 7 mașini ci un leasing pentru o singură mașină. Că nu dețin casă la Viena, ci un împrumut la bancă până în 2042 pentru o reședință în exil care nu este în capitala Austriei ci într-un loc secret pentru a ține departe pe cei care îmi vor activ răul. 4 mari televiziuni din România au prezentat zile în șir aceste minciuni doar pentru că am deranjat interesele unui grup de crimă organizată care includ guvernul, parlamentul și niște afaceriști români. Aceleași televiziuni care în trecut m-au lăudat și m-au premiat atunci când am lovit expus și pus în genunchi firme austriece de prelucrarea lemnului românesc.

După ce clasa medie a fost îngenunchiată, vom rămâne o masă amorfă precupată de nevoi de bază: acoperiș, hrană, apă. Poate niște sănătate și divertisment aprobat de șefi. Nu ne vom mai opune OUG-urilor autoritare. Nu vom mai critica guvernul pentru că știe el mai bine ce e de făcut. Vom lăsa statul să scoată aurul de la Roșia Montană că de nu-s canadieni ci de-ai noștri, cianura folosită la extracție nu ne omoară. Îi vom lăsa să facă noi reactoare nucleare. Să ne otrăvească mâncarea. Să transforme pădurile bogate în monoculturi ca de porumb. Puținii care vor mai striga din sărăcia materială și din integritatea spirituală vor fi duși în derizoriu, ignorați, marginalizați și uitați.

Într-un viitor puțin mai îndepărtat, un al patrulea pas îl va completa pe primul când s-au ucis deliberat școlile de meserii și meșteșuguri. Dacă nu ne trezim atunci vor veni vremuri când vom depinde nu doar de gadget-uri ci de roboți pentru a face totul pentru noi. Vremuri când în cazul unui atac cibernetic masiv nu vom fi în stare să mai facem o cafea, să gătim, să schimbăm o lumină în casă, să ne deplasăm. Roboții vor fi făcuți foarte atractivi și simpatici după forma și asemănarea omului pentru a le crește acceptanța. Vor fi acasă, pe stradă, la muncă, peste tot. Vor înlocui oamenii. Una e să ai un robot care să îți tundă iarba pe care o tundeai tot tu. Și alta e să fi servit la restaurant de un robot. Trăim deja aceste vremuri. Am fost deja în anul 2021 la un restaurant unde comanda mi-a fost luată și livrată la masă de un robot. Pasul următor a fost atunci când bucătarul uman a fost înlocuit de un robot. S-a întâmplat deja în 2024 în Pasedena, California când a fost deschis primul restaurant unde mâncarea este gătită și servită de roboți.

Totul se întâmplă foarte repede, fulgerător de repede. De fapt sunt puține meserii care nu pot fi înlocuite în perspectivă de roboți. Ni se vor servi sloganuri prin care vom fi convinși că ni se va ușura viața, că vom avea mai mult timp pentru familie, prieteni, filozofie, artă și alte forme de divertisment. Dar am arătat deja că premisele ideologiei politice de astăzi nu merg în direcția consumului de adevăr și frumos. Se va spune că se vor crea noi locuri de muncă. Dar a socotit cineva câte miliarde de locuri de muncă se vor pierde și câte mii se vor crea prin robotizare? Ce grad de șomaj vom avea? Cine va avea grijă de șomeri și din ce bani? Va fi nevoie de fabricarea unei depopulări masive pentru a susține tranziția abruptă către o societate robotizată în care majoritatea omenirii devine irelevantă? Se va face această depopulare până la un optim de 2-3 mililarde de oameni cum spuneam în capitolul despre climă și civilizație prin educație și asumare? Sau se va face prin război, pandemii, foamete prelungită, măsuri totalitare sau targetarea femeilor pentru a reduce natalitatea?

Imaginează-ți realitatea de care ne vom lovi dacă oficial este recunoscut deja că roboții iau deja 300 milioane de locuri de muncă doar în acest deceniu. Ikea, Google, Salesforce și alții o fac deja. Câteva dintre domeniile în care asta se întâmplă deja sunt: bănci, relații cu clienții, comercianți, șoferi, casieri, contabili, agenți de turism, grefieri, ambalare, depozitare, farmaciști, analiști de date. Sincer, toate ca toate, dar la bancă uneori chiar vreau să văd și să vorbesc cu un om. Am fost ani buni la o bancă digitală care nu avea nici filiale și nici angajați până când am fost în situația idioată în care nu mai puteam accesa contul și nici face vreo plată din țările în care călătoream constant unde aplicația lor nu funcționa nici de pe desktop, nici de pe telefonul mobil. Așa că am revenit la o bancă cu oameni unde am primit și răspuns la toate îngrijorările mele când vine vorba ce finanțează banca și ce nu. Răspunsuri pe care robotul băncii digitale și website-ul lui nu mi le-a oferit. Ziceau că sunt verzi și trebuia să îi cred pe cuvânt. Dar la banca cu oameni, o doamnă mi-a dat zâmbind în scris că banca nu finanțează arme și apărare în general, nu finanțează energie nucleară și din combustibili fosili ci doar din Soare și vânt, nu finanțează agricultură convențională chimizată ci doar agricultură ecologică etc.

Una peste alta automatizările și roboții, chiar droizi precum ”Optimus” al lui Tesla ar trebui în mod fundamental să nu fie lăsați să acapareze locuri de muncă care fac plăcere oamenilor și pe care în mod subsecvent există deja competiție. Nu ar trebui să lase oamenii să se lenevească fizic și intelectual căci ne vom îmbolnăvi și ne vom prosti. Nu ar trebui lăsați să ia decizii, dar pot asista oamenii la luarea deciziilor. Ar putea fi lăsați să facă chestii neplăcute pentru noi și la care suntem lenți și inpreciși precum sortarea deșeurilor în vederea reciclării. Ar putea să facă joburi periculoase precum dezamorsarea de bombe, stingerea de incendii, intervenții în zone calamitate și instabile să meargă înainte pe terenuri minate pentru a proteja oamenii (peste 1000 de oameni mor anual din cauza asta) și multe altele. Să reducă criminalitatea fiind prezenți pe domeniul public așa cum se testează deja în Singapore sau Dubai (nu prin intervenție fizică ci prin observare și raportare polițiștilor umani). Pot asista oamenii cu treburi casnice dacă sunt prea ocupați și au deja o viață fizic activă: să tundă iarba, să facă ordine, să spele, să calce, să țină companie bătrânilor și persoanelor nevolnice dincolo de ajutorul specializat și cel al familiei. Am dat doar câteva exemple doar pentru a clarifica direcția în care cred ar fie bine să se meargă robotizarea care este oricum inevitabilă și bate la ușă în mai toate domeniile în întreaga lume. Văd un mare pericol în nesincronizarea guvernelor lumii în acest domeniu și mai ales în lipsa reglementărilor care să prevină atât pierderea abruptă de locuri de muncă cât și sedentarismul fizic și intelectual al oamenilor.