16 mart. De ce nu boicotez Tesla deși îl detest pe elon musk?

De ce am ales să nu boicotez Tesla deși îl detest pe elon musk?

Am simțit nevoia să explic atât subiectiv cât și obiectiv de ce am ales să nu boicotez Tesla oricât l-aș detesta acum pe elon musk (literele minuscule sunt intenționate). Pentru mine ”cancel technology” e un fel de ”cancel culture” care nu are mereu o noimă și nici nu rezolvă esența problemei. Din contră. Alimentează scepticii climatici și afectează politicile publice pentru salvarea Planetei.

Trăim o adevărată frenezie împotriva mașinilor Tesla din cauza idiotului moral elon musk care se comportă ca un fascist scăpat de sub orice control. Ce face acum pare că nu mai are nico logică.

Pe de o parte a făcut pionierat la scară industrială pentru mașinile electrice și a dus în ultimii 13 ani standardele la un nivel care a forțat întreaga industrie auto de pe toate continentele să îl urmeze. La cum îl văd acum nu am impresia că a făcut-o pentru Planetă și pentru business.

Pe de altă parte face echipă cu trump, cel mai mare dușman al Planetei. O lepră sceptică când vine vorba de schimbări climatice și o bestie colosală când vine vorba de apetitul pentru bani. A răsturnat în doar o lună toate măsurile SUA pentru biodiversitate și climă. Sapă după petrol, arde tot ce poate, taie toate bugetele pentru natură, climă și biodiversitate. Otrăvește apa, aerul, solul și sănătatea oamenilor pentru a umple și mai mult buzunarele oligarhilor care îl înconjoară.

Publicul reacționează pe bună dreptate așa cum poate și printre altele boicotează Tesla. Unii chiar vandalizează mașini crezând că îl afectează doar pe musk, pe trump. A trebuit să îmi pun sticker pe mașină prin care anunț că am cumparat-o înainte ca musk să deraieze și să evit astfel să devin o victimă. Doar că musk deține 12% din acțiunile Tesla și singura sa creație este cyber truck. În rest nu prea s-a implicat. Nici la modelul 3, nici la S, Y sau X. În spatele Tesla stau mii de ingineri geniali și muncitori care nu au nimic de a face cu idiotul.

Când boicotăm Tesla atunci nu îl învingem nici pe musk, nici pe trump. Dar afectăm mii de muncitori, de utilizatori de bună-credință și mai ales clima și Planeta în general care are nevoie de acțiune, nu de războaie ideologice armate și digitale.

Pentru că sunt oarecum mai cunoscut în domeniul meu, toată lumea e cu ochii pe mine ce mașină conduc. Și conduc cam 100.000 km pe an că altfel nu mi-aș putea face munca de inevstigații și advocacy. Dacă conduc una pe carburanți nu e bine că poluează. Dacă iau electrică nu e OK cu bateriile alea care sunt făcute cu minerale rare pentru care se escavează prea mult pământ. Când a fost scandalul cu noxele falsificate ale VW în 2015 a trebuit să vând mașina că mă arata lumea cu degetul. Acum trebuie să vând și Tesla. Practic, lumea îmi spune ce să fac cu banii mei munciți dar nu se uită la ea însăși. Se numește ipocrizie.

Aș vinde mașina și acum dar nu îmi permit nici financiar, nici etic vorbind. Mai am 4 ani de leasing. Am cerut o ofertă de buy-back și aș pierde 24.000 de euro după doar un an de utilizare din valoarea ei de 54.000. Chiar nu îmi permit această pierdere și nici nu aș avea de unde să o acopăr. Or mai fi și alții în situația asta. Mai mult. Fac cam 100.000 km pe an și motorina m-ar costa 10.000 de euro. Ori echivalentul în electricitate m-a costat 3600 euro pe an, deci am salvat nu doar emisii, dar și 6400 de euro, adică mai mult decât cele 12 rate pe an pe care le plătesc la mașină.

Dar nu doar despre asta este vorba. Aici sunt doar extrem de subiectiv.

În primul rând m-a pus pe gânduri prima călătorie cu o mașină Tesla în anul 2013 când am simțit demarajul mai puternic decât al unui avion la decolare și decât al oricărei mașini pe combustie internă. Mi-am pus întrebarea cum este posibil așa ceva cu o baterie care are densitatea de numai 250 Wh/kg? Răspunsul este complex și simplu în același timp. După ce am citit și am povestit cu ingineri și fizicieni pot să îți dau răspunsul relativ simplu. În cilindrii mașinilor sau în spațiile de combustie ale avioanelor încape un volum limitat de benzină, motorină sau kerosen care să ardă în amestec cu aerul. Sunt pompate din rezervor pe măsură ce amestecul de combustibil și aer din spațiile de combustie sunt evacuate. Nu arde tot ce este în rezervor deodată că atunci mașina și avionul nu s-ar deplasa mai mult de o secundă. Ambele se deplasează până puțin câte puțin motoarele au ars tot combustibilul din rezervor. Motoarele electrice în schimb au acces la toată puterea și densitatea bateriei în fiecare moment al deplasării cu o eficiență energetică net superioară și emisii net inferioare^[1]. Deci poți genera 12.000 Wh/kg cu doar 40 de kg de baterie. Practic bateria nu se golește modul cu modul ci puțin câte puțin din întregul ei la fel cum benzina din rezervor nu arde toată odată. Sună ca o explozie, dar nu este decât la modul în care se simte atunci când mașina electrică accelerează. Pleacă ca din pușcă. În 2 secunde ajunge la 100 kmh și în mai puțin de 10 secunde la 200 kmh. Pentru ca autonomia să fie cât mai mare se fac baterii cât mai mari. Cu cât densitatea de energie va fi mai mare cu atât mașinile vor fi mai ușoare și vor avea autonomie mai mare.

Deocamdată această densitate de energie de 300 Wh/kg din acumulatori este suficientă pentru deplasări terestre, dar nu toate mărcile de mașini oferă deocamdată soluții suficient de sustenabile pentru orice exigențe. Producătorii pionieri sunt mai avansați decât mărcile tradiționale de autovehicule. Tesla care nu a produs niciodata mașini pe combustie internă ci direct pe curent electric au setat din capul locului standardele. Au grijă să folosească la construcție materiale cât mai sustenabile, reciclate și reciclabile.

Au redus consumul de energie și resurse în producție și distribuție. Au dezvoltat o rețea de super încărcătoare pe piețele de desfacere care oferă la preț stabil exclusiv energie de la Soare și vânt. Bateria ține 1 milion de km fără probleme dacă este exploatată cu băgare de seamă. Încărcarea nu durează mai mult de timpul necesar pentru satisfacerea necesităților fiziologice, câteva exerciții fizice și o cafea. Apoi mai mergi alți 300-600 km fără oprire.

Mașinile electrice sunt și mai sigure în caz de impact atât pentru pasageri cât și pentru ocupanții mașinii. Este loc pentru bagaje atât în față cât și in spate căci sub capotă nu mai este clasicul motor termic cu sute de piese, fire și furtunuri. Sunt mai silențioase și accelerează mai repede decât orice mașină cu combustie internă. Frânele nu trebuie folosite aproape niciodată întrucât la simpla detensionare a pedalei de accelerație intervine frâna de motor care încarcă bateria (frânare regenerativă) și care este mult mai intensă decât la mașinile clasice. Mi se pare de asemenea un câștig că mașinile electrice nu mai au nevoie de schimbat uleiul și alte piese întrucât sunt mult mai simple. Au mult mai puține piese. Vizitele la service nu mai au rost căci nu mai este nimic de schimbat în afară de cauciucurile uzate, ștergătoarele de parbriz și eventual filtrul de polen o dată la 5-6 ani.

Dintre toate mărcile pe care le-am exporat înainte să trec de la diesel la elecric, doar Tesla a răspuns exigențelor mele de sustenabilitate: reciclarea bateriilor, minerit, drepturile omului, surse de energie solară și eoliană la superchargers etc. Am fost chiar să vizitez fabrica unde se reciclează bateriile (în Belgia).

Când am trecut la Tesla (înainte ca elon musk să o ia razna), mulți au înțeles aceste argumente, dar au continuat să creadă narativul de pe social media unde sunt listate cantitățile de rocă dizlocată pentru a face o baterie și poluarea cauzată. Narativul este corect. Este adevărat că se poluează pentru a face o baterie. Și nu doar bateria ci întreaga mașină. Este adevărat că și mașinile pe benzină, motorină sau gaz poluează masiv încă din stadiul de producție. Chiar și ele au baterii care se schimbă de 5-10 ori până mașina a parcurs 1 milion de kilometri. Toate mașinile provin tot din materiale de pe Pământ, nu din altă parte, de la volan și capotă până la geamuri și șasiu. Toate necesită minerit și implică poluare și distrugerea mediului. Întrebarea este care poluează și distruge totuși mai puțin de la fabricare și până ajunge la fiare vechi sau reciclare? Care este alegerea care face răul cel mai mic dacă alegem să ne deplasăm cu mașina?

Pentru a judeca amprenta de carbon a unei mașini electrice în comparație cu una pe combustibili fosili trebuie făcut un calcul holistic care consideră absolut totul, inclusiv producția blamatei baterii și mixul energetic utilizat la încărcarea ei pentru deplasare (provine electricitatea doar de la Soare și vânt sau este din surse nucleare, hidro și arderea de combustibili fosili?). După ce au fost luate în calcul absolut toate variabilele pentru toate mașinile de pe toată Planeta, cele electrice au o amprentă de carbon de 3,2 ori mai mică decât cele pe combustie internă. Adică, în medie, o mașină electrică emite 75 de grame de CO2 la fiecare kilometru parcurs în vreme ce una pe combusitbili fosili emite 241 de grame de CO2 la fiecare Km. Dacă mașina este produsă în Suedia și rulează cu mixul energetic din aceeași țară atunci emissile scad la 41 gr. CO2/km pentru că țara are politici de mediu mai exigente și produce mai multă energie verde. În cel mai rău caz, dacă mașina este produsă în China și rulează pe străzi din Polonia (țara cu energia cea mai murdară), emisiile mașinilor electrice se ridică la 151 gr. CO2 / Km. Dar chiar și în acest cel mai rău scenariu mașina electrică este mai puțin poluantă decât mașinile cu combustie internă. Grație decarbonizării sectorului energetic din Uniunea Europeană, emisiile totale ale mașinilor electrice vor scădea la 46 grame CO2 / km până în anul 2030 în vreme ce emisiile celor pe combustie internă vor rămâne la aceași valoare de 241 de grame CO2^[2].

În concluzie, dacă astăzi treci la mașina electrică, ajuți să vezi de cel puțin 3 ori mai puțină poluare decât munții aceia de pământ excavat, litiu și cobalt care nu îți sunt bagate în față decât de industria petrolului. Odată ce am realizat asta am trecut fără să clipesc la mașina diesel la mașina electrică. Eram pe diesel pentru că merg și pe drumuri accidentate unde am nevoie de cuplul mult mai mare pe care mi-l oferă o mașină pe benzină. Dincolo de poluare, utlimul calcul pe care l-am făcut înainte să devin electric a fost câți cai putere îmi dă Tesla 4×4 electică față de Volvo 4×4 pe motorină pentru fiecare tonă pe care cele două mașini le cântăresc. Tesla are 1,8 tone și 491 de cai putere. Volvo are 2,5 tone și 236 de cai putere. Adică Tesla îmi dă 272 de cai pe tonă, iar Volvo îmi oferă doar 94 de cai pe tonă. În ambele mult mai mult decât am nevoie, dar pentru depășiri în rampă și senzații tari, diferența este zdrobitoare.

Acum o să las un pic de o parte partea tehnologică și o să abordez partea ideologică pentru că spuneam la început despre cancel culture și mai nou iată, ”cancel technology”.

O să încep prin a spune că a boicota mașinile Tesla pentru că musk e un fascist e într-un fel ca și cum l-ai boicota pe compozitorul Wagner pentru că a compus muzica preferată a lui Hitler.

Hai să ne uităm un pic la România și să admitem că în ultimul secol a fost mai mult fascistă decât comunistă. Comunismul a prins foarte greu în ciuda unor eforturi foarte mari abia după al II-lea război mondial. Românul, un consecvent abuzat istoric a plâns mereu după abuzator și l-a primit de fiecare dată cu brațele deschise. Unii români îl plâng pe Țepeș și îl vor înapoi. Alții îi duc dorul lui Ceaușescu. România a fost, după Germania, a doua țară din lume care a luat măsuri antisemite extreme, motiv pentru care premierul Octavian Goga și partidul lui au fost considerați mai naziști decât nemții. Guvernul Goga a adoptat în prima lună de putere măsuri antisemite care au distrus economia și reputația României. A închis afacerile evreilor, le-a interzis să mai depună bani în bănci, să intre în restaurante, să muncească, le-a închis ziarele și le-a retras cetățenia română. În aceste circumstanțe, regele Carol al II-lea a demis guvernul Goga și a instaurat dictatura regală. Nu a funcționat pentru că mișcarea legionară a cuprins deja toată țara. România s-a ales cu mareșalul Ion Antonescu ca premier legionar cu titlul de ”conducător al statului”.

Evreii, țiganii și oricine era considerat dușman al țării erau torturați și uciși pe stradă zilnic, de civili, de legionari și de lăncieri (organizație paramilitară a lui Goga). Antonescu a fost executat după război, dar culmea este că Octavian Goga a fost reabilitat și este considerat unul dintre poeții naționali ai țării. Există școli, străzi, statui și biblioteci cu numele lui. Este exact ca și cum Germania l-ar fi reabilitat pe Hitler dacă ar fi fost un pictor mai bun. Doar că Hitler a fost submediocru. Un frustrat neîmplinit la fel ca toți bărbații dictatori care au nimicit milioane de vieți.

Goga nu a fost singurul fascist reabilitat în România. Mircea Eliade, un înfocat susținător al Gărzii de Fier în anii 1930 a fost și el ridicat în slăvi mai târziu. Garda de Fier a fost o organizație fascistă, creștină și teroristă. La fel și Emil Cioran, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu și Constantin Noica. Unii dintre aceștia s-au căit și s-au dezis de fascism către bătrânețe. Mai toți au fost discipolii profesorului Nae Ionescu care le-a băgat fascismul în cap la tinerețe. Cioran a numit perioada lui fascistă cu o sintagmă care suna ceva de genul ”sminteala anilor 30”. Nu mai știu unde am citit asta, dar mi-a rămas în minte și o tot spun în acești ani când retrăim coșmarul acelor ani. Dar cât rău au făcut toți aceștia în anii când cuvintele și faptele lor au contat și cât bine au făcut mai târziu prin operele lor?

Tema asta căreia i se zice ”cancel culture” (anularea culturii) este o mare și importantă dezbatere actuală în multe țări. Unii zic că trebuie abordată cu precauție de la caz la caz în funcție de calitatea creației lăsată în urmă. Alții zic că trebuie să anulăm complet cultura antiemiților și fasciștilor. Iată că Goga a fost reabilitat deși opera lui este adesea considerată mediocră. Genialul compozitor Richard Wagner a fost reabilitat peste tot în lume, mai puțin în Israel unde mai nimeni nu vrea să îl asculte. Cioran a fost un filozof și scriitor excepțional și a fost pe deplin reabilitat.

Eu zic că ar fi păcat să anulăm total cultura unor genii care au avut o perioadă neagră în viață. Pot să ignor opera lui Goga și pot să mă plimb pe stradă și în parc fără să îi văd statuile. Dar nu pot să nu citesc scrierile lui Cioran sau Eliade și să nu ascult opera lui Wagner care nu are nicio treabă cu antisemitismul și fascismul.

La o adică și Mihai Eminescu a luat-o pe arătură cu antisemitismul la un moment dat, dar asta nu îi anulează nici geniul, nici întreaga sa operă. Nu i-am pedepsi pe ei daca am face-o căci ei nu mai sunt. Ne-am pedepsi pe noi pentru că am fi mai săraci. Și mai rău, am pedepsi generațiile viitoare pentru o decizie pe care o ia generația noastră. I-am pedepsi prin uitare. Nu doar prin uitarea operei ci prin uitarea greșelilor trecutului. Spuneam mai la începutul cărții că omul este multitudine și că învață întreaga viață. Cu toții facem greșeli pe care le putem regreta mai târziu cu întreaga ființă. Deci nu cred că este o idee bună să anulăm cultura pentru că atunci nu vom învăța din greșelile trecutului și vom fi mai săraci.

Când luăm în calcul să corectăm istoria atunci poate cel mai corect ar fi să analizăm întreaga existență și creație a unui om. Să îl luăm de exemplu pe Richard  Wagner în linii mari. A fost un compozitor german genial născut în 1813 care până la 37 de ani nu a transmis niciun semnal antisemitic. În 1850 a început să își simtă amenințată supremația de compozitorii evrei Felix Mendelssohn și Giacomo Meyerbeer pe care i-a atacat public în mod grosolan. Genialul și contemporanul Franz Liszt i-a cerut socoteală lui Wagner în 1851 dar acesta și-a continuat frustrările prin diverse esee. În 1876, Wagner l-a întâlnit pe filozoful Arthur de Gobineau pe care îl admira și care i-a deschis mintea într-o direcție antisemitică și anti-rasistă în general. Cu toate astea, ” Parsifal” ultima mare creație a luio Wagner din 1880 este considerată de unii critici ca fiind în continuare o operă rasistă. Dar nu la vremea aceea ci mai degrabă astăzi când ”cancel culture” este o temă foarte la modă. Asta doar pentru că oamenii au văzut filme și au citit cărți din care au aflat că Wagner a fost compozitorul preferat al lui Hitler.

Înapoi la Tesla, curentul ”cancel technology” nu afectează acum doar această marcă și nici nu oferă un avantaj competiției lor. Oferă doar satisfacție scpticilor care erau oricum Gică contra la mașinile electrice.

În mod dubios, scepticii sunt mai zgomotoși și mai credibili decât cei 99,9% dintre oamenii de știință care au ajuns la consens atât în privința vinovăției omului asupra schimbărilor climatice, cât și asupra avantajelor tehnologiei verzi pentru salvarea Planetei.

Cred că cei mai mulți sceptici nu sunt nici proști, nici naivi. Cred că pur și simplu adevărul doare prea tare. Preferă viața în negare cu glas tare. Adică refuză existența problemei pe care o simt deja pe propria piele, dar își exprimă convingerea foarte gălăgios, adesea chiar agresiv verbal și fizic. Nu acceptă alte opinii și susțin că dețin adevărul suprem în propriul buzunar. Acuză oamenii de știință și militanții care diseminează știința de conspirații globale. Avertizează în legătură cu dictatura verde de stânga. Scepticii realizează în subconștientul lor problema ca fiind una de viață și de moarte, dar conștient vorbind neaga posibilitatea de a muri. Negarea morții este o problemă fundamentală a societății dincolo de schimbările climatice care nu ne ajută cu nimic, din contră^[3]. Ei blochează progresul necesar al societății. Scepticii s-au opus și electricității atunci când oamenii au început să dezvolte infrastructura la sfârșitul secolului al XIX-lea și să aducă curentul în case. Au fost la vremea aceea proteste, afișe (precum cel din 1889 care însoțește acest articol), campanii și aceleași dezbateri politice sterile în toată lumea exact cum avem astăzi despre mașinile electrice care sunt următorul nivel pe linia utilizării electricității. Scepticii sunt și ipocriți până la urmă. Când toată lumea s-a electrificat nu au mai avut nicio problemă să își ia în casă televizor să se uite la el, să folosească mașina de spălat sau alte aparate electrocasnice. La fel de ipocriți vor fi și scepticii de azi când va veni vremea ca mașinile electrice să fie peste tot sau poate chiar mai devreme când vor realiza că ajung la 100 kmh în 2 secunde fără niciun zgomot în afară de cel al cauciucurilor și de șuieratul vântului. Doar că s-ar putea să vină de la alte mărci ale căror politici de sustenabilitate și etică nu iau în calcul drepturile omului, materialele folosite, sursele de energie etc.

Toate acestea sunt doar câteva gânduri subiective și obiective care mi-au trecut prin minte am zis să le împărtășesc cu voi.

[1] Kuhn, H., & Sizmann, A. (2012). Fundamental prerequisites for electric flying.

[2] Hill, N., Amaral, S., Morgan-Price, S. (2020). Determining the environmental impacts of conventional and alternatively fuelled vehicles through LCA : final report, Publications Office of the European Union.

[3] Becker, E. (2024). Denial of death. Kepustakaan Populer Gramedia..