20 iun. Despre schimbarea necesară la TEDx

Am avut onoarea să fiu invitat la ediția ”Human” a TEDx Cluj. O ediție moderată de Lucian Mîndruță și pregătită de curatorul Răzvan Cherecheș alături de minunata sa echipă. Publicul de la Cluj este absolut minunat. A venit în număr foarte mare. Inima mea a bătut alături de 1500 de oameni care mi-au transmis multă energie pozitivă. Silva mi-a fost alături ca întotdeauna. A fost și pentru ea prima oară pe bulina roșie.

În așteptarea publicării discursului pe canalele oficiale ale TEDx, iată scriptul după vorbele care mi s-au revărsat cu mult peste timpul alocat. Mulțumesc publicului pentru că a vibrat atât de profund la cele spuse. La cele despre schimbare care își vor găsi locul mult mai în detaliu în cartea ”Homo Sentient”.

Așadar, iată ce am spus din tot sufletul pe 10 iunie 2023 la TEDx Cluj – Human:

”Am venit să vă vorbesc astazi despre activare si schimbare. Schimbarea pe care o poate face fiecare dintre voi, in orice domeniu simțiți că este nevoie.

Am avut șansa să mă activez și să îmi dau seama ca este nevoie de schimbare pentru natură când aveam doar câțiva ani, la primul zbor cu avionul de la din București către cele din Satu-Mare. În loc de păduri și pajiști nesfârșite cum ni se arătau la Teleenciclopedia, am vazut aproape doar pătrățele și liniuțe. Aproape nici un pic de natură intactă rămasă pentru celelalte zeci de mii de specii de floră și de faună.

Așa că am ales de timpuriu să îmi pun educația și activitatea în slujba luptătorului din mine. Am adunat până acum 25 de ani de luptă neîncetată și am învățat deja multe lecții. 4 dintre ele, esențiale pentru schimbare le voi împărtăși astăzi cu voi.

1. Schimbarea este posibilă indiferent cu cine te pui

Chiar și atunci când oponentul este cea mai mare corporație agro-chimică din lume. O corporație care deține monopolul asupra semințelor și pesticidelor lumii. Care este inclusiv arhitectul armelor chimice utilizate în Vietnam.

Acum 25 de ani am devenit îngrijorat de experimentele pe scară largă din România cu plante modificate genetic ale acestei corporatii, în lipsa totală a reglementării: cartof, soia, porumb, rapiță, floarea soarelui, prun. Culturile cu astfel de organisme modificate genetic (OMG) se întâmplau deși existau deja suficiente studii care demonstrau toxicitatea lor si a pesticidelor asociate pentru mediu și organismul uman.

Deoarece stilul meu de campanie include în prima etapă diplomația (adică ”the easy way”) am încercat această abordare în primii ani. Rezultatul a fost că OMG au fost reglementate în 2003 după îndelungi dezbateri legislative. Dar asta nu a oprit experimentele care au escaladat în culturi comerciale pe scară largă. Până în 2005 se ajunsese ca aproape 100% din soia cultivată era modifcată genetic, deși în UE nu era permisă. Totul se ținea sub preș, punând aderarea la UE planificată pentru 2007 în pericol.

M-am văzut nevoit să trag semnale de alarmă la autoritățile europene, în presa națională și internațională. Să trec la stilul ”the hard way”. Așa că au urmat o serie de acțiuni directe non-violente:

• la ministerul agriculturii
• la Arcul de Triumf

Apoi am făcut teste rapide confirmate de PCR în 10 județe din țară pentru a demonstra că situația este scăpată de sub control. Erau culturi masive modificate genetic nedeclarate. Am continuat apoi cu protestele:

• Am blocat punctul de trecere cu bacul dinspre Insula Mare a Brăilei unde erau culturi masive nedeclarate
• Am oferit popcorn din porumb MG oficialilor care l-au autorizat dar nu au avut curajul să mânânce
• Am analizat mâncarea și am făcut proteste la marile lanțuri de supermarketuri. Acestea au reacționat rapid și pozitiv. Au eliminat definitiv produsele care conțin OMG de pe rafturi
• Am făcut restaurante libere de OMG
• Cercuri în lanurile cu porumb și multe alte acțiuni și tactici

Au fost ani foarte intenși care au culminat în 2006 cu stoparea experimentelor și interzicerea culturilor comerciale de soia modificată genetic în urma unor dezbateri de un dramatism ieșit din comun la ministerul agriculturii.

Dar lovitura de grație a venit de unde mă așteptam mai puțin, cel mai puțin. De la Dragoș, fostul country manager al corporatiei cu care ma luptam. Într-o dimineață, înainte să îl ducă pe Dragoș junior la școală, Dragoș senior servea micul dejun. La TV erau știri. La știri eram eu care avertizam asupra pericolelor OMG. Dragoș junior a rămas cu gura căscată pentru că mânca pâine albită cu soia, pe care întinsese margarină din soia și deasupra pusese gem de prune. Așa că juniorul îl întreabă pe senior: ”tată tu îl auzi pe băiatul ăsta de la TV ce zice de firma pe care o conduci? Eu ce mânânc aici?”.

Dragoș părăsise deja corporația din poziția de country manager și s-a reorientat la 180°. A lucrat pana in 2020 la pensionare pentru o companie care produce soia nemodificata genetic.

2. Lupta pentru schimbare necesita perseverență

Cel mai bun exemplu care îmi vine în minte este DN 66A. Drumul național care ar urma să fragmenteze ultimul peisaj forestier intact din zona de climă temperată a Europei adăpostit în munții Retezat. Drumul ar urma să străpungă natura sălbatică peste pasul Jiu-Cerna.

Lupta a început brutal pentru ca ministrul transporturilor de la vremea aceea comandase asflatarea fără nicio aprobare de mediu. Odată ajuns președinte al țării, acesta a avut la îndemână și mai multe pârghii pe care nu a ezitat să le folosească. Când am reușit să pun Garda de Mediu la treabă, autoritatea care a suspendat construcția, fostul președintele și-a pierdut complet cumpătul. A venit chiar personal la șantier și a declarat: ”Am venit să văd ce se întâmplă cu lucrarea asta la care țin foarte mult. Asta-i tot!”.

Comisarul general de la Garda Națională de Mediu a fost schimbat imediat și șantierul la DN 66A reluat.

Șantierul arăta ca o rană adâncă și se lucra non-stop. Strategia ”easy way” nu a mers pentru că n-aveam cu cine. Am încercat să discut cu președintele dar era numai un scaun gol.

Așa că am trecut rapid la hard-way. Din nou am alertat presa. Povestea a făcut înconjurul lumii dar nu a oprit șantierul.

Am început protestele care au culminat cu o tabără de rezistență, prima din istoria activismului în România. Adică am stat în calea asfaltării din Retetzat aproape o lună până când ministrul mediului de atunci a anunțat că legal, drumul nu poate fi construit.

De-a lungul campaniei am deschis inclusiv dialogul cu finanțatorii șantierului. Întâi Banca Mondială care s-a retras imediat ce a aflat de dezastru. Aceasta a fost o victorie notabilă. Apoi Banca Europeană de Inevstiții care s-a retras și ea. O altă victorie cheie pentru că fără bani nu poți construi un drum la care fiecare km costă mai mult decât unul de autostradă. Singura șansă ramasa să se mai facă drumul este din banii noștri publici. Au mai încercat din nou în 2009, 2010 și apoi un premier în 2019 dar am câștigat fiecare batalie. Construcția s-a oprit în locul numit Câmpușel și o parte din pădurile de fag care sunt de-a lungul drumului plănuit au fost incluse recent în patrimoniul mondial UNESCO. Adică au devenit de neatins. Iată că la luptă nu te poti relaxa prea mult. Am învățat că este nevoie de perseverență și că atâta timp cât lupți ai o șansă să câștigi. Și am mai învățat că este posibil să realizăm ceea ce mintea concepe și crede.

3. Schimbarea necesită transformarea gândirii

Poate cel mai bun exemplu este campania pentru oprirea exportului de animale vii. O campanie care are și o soluție foarte logică. Să se exporte carnea pentru că este mai profitabilă pentru România și mai umană. Mai profitabilă pentru că valoarea adăugată rămâne în România. Mai umană pentru că anulează suferința inutilă pe durata transportului cu vapoarele unde animalele se coc de vii, iar cele care supraviețuiesc îndură o moarte prelungită în țări fără legi pentru protecția animalelor.

Acum 10 ani când am început această campanie nu se știa nimic de problemă. Am urmărit aceste transporturi până în Africa și Orientul Mijlociu pentru a expune adevărul. A durat 5 ani de investigații și expuneri repetate pentru ca această problemă să devină subiect de presă. A durat încă 5 ani ca tema să ajungă pe agenda politică.

Conștientizarea a atins cote maxime atunci când un vapor încărcat cu mai bine de 14 mii de miorițe s-a răsturat la plecare sub ochii noștri în portul Midia. Astăzi, un proiect legislativ pentru interzicere este în plină dezbatere în Parlamentul României. În tot acest timp, aproximativ 3 milioane de miorițe și tăurași au murit pe drum sau la destinație în condiții barbare, în fiecare an.

Exportul de animale vii este genul de practică care nu mai este tolerată de moralitatea evoluată a societății de azi și despre care cred că în cele din urmă va fi interzisă. Poate în următorul an, poate mai mult. Dar direcția este clară și inevitabilă pentru că adevărul a ieșit la lumină, iar rezistența publicului față de acest abuz a crescut.

Se întâmplă la fel și cu alte practici comune și neștiute care ies la lumină.

Circul cu animale până când oamenii află că animalele fac ce fac doar prin traininguri abuzive.

Găinile outoare ținute în cuști până când oamenii află că pot cumpăra și ouă de la găini crescute în aer liber.

Gâștele îndopate pentru foie gras până se află că este un ficat bolnav înecat în grăsime sau animalele sălbatice crescute pentru blană până când… Până când, oamenii văd adevărul, întâmpină emoții puternice și iau decizii personale educate.

La fel și cu exportul de animale vii. Oamenii văd suferința inutilă a animalelor. Văd că sunt cineva, nu ceva. Sunt imagini incomode, dar necesare. Pentru că nu ne luminăm închipuindu-ne imagini de lumină ci conștientizând întunericul. Și atunci când o facem, schimbarea este una consistentă pentru că implică transformarea profundă a gândirii și implicit a dietei. O alegere personală poate deveni trend, iar trendul poate schimba un întreg sistem de producție.

4. Schimbarea nu vine fără curaj

Cum aș putea să închei fără să mai adaug ceva de pădure? Pădurea, locul de unde ne vine oxigenul, apa curată, inspirația, pofta de viață, imaginile cu animale și plante minunate. Pentru mine, pădurea este acasă.

Stăteam trist, chiar deprimat, în această tăiere rasă din munții Făgăraș acum aproape 5 ani și mă întrebam dacă noi oamenii suntem aici pentru a transcende sau pentru a distruge? Îmi venea să renunț definitiv la luptă. Nu am renunțat, dar am luat pe loc câteva decizii importante:

• Să învăț să mă mai și odihnesc
• Să scriu o carte despre schimbarea necesară pentru o lume mai bună. Încă lucrez la ea. Se va numi ”Homo Sentient”
• Să trec la ultimul nivel posibil din punct de vedere legal și legitim într-o campanie. Să dau Guvernul în judecată pentru pentru neasumarea dezastrului din pădurea României și să îi pârăsc la Comisia Europeană.

Organizația pe care o reprezint a adunat deja peste 300 de procese cu Guvernul și am câștigat marea majoritate pentru tăieri abuzive și secretizarea informației despre păduri. Adică Justiția a arătat că Guvernul este corupt, dar acestea ignoră hotărârile definitive ale instanțelor. Insistă că au rezolvat problema când în realitate doar rearanjează scaunele pe Titanic. Și Comisia Europeană a confirmat alegațiile noastre și a deschis infringementurile necesare pentru a salva pădurea.

Oamenii ca noi sunt de la natură o amenințare pentru sistem. Așa că vor face orice să ne reducă la tăcere. Dar împreună putem aduce schimbarea necesară.

De-a lungul campaniilor au venit în echipa mea mai mulți oameni ale căror curaj și dorința de a face bine sunt mai mari decât teama. Oameni care unindu-se într-o luptă în folosul tuturor, și-au descoperit darul lăuntric care aștepta să iasă la lumină. Un dar pe care îl are fiecare om și care așteaptă să fie descoperit cât mai repede.

Curajul se regăsește în fiecare dintre voi. Curajul care vă inspiră la alții este doar reflexia propriului vostru curaj. Puteți sta pe aceeași treaptă cu oricine din lumea aceasta. Nu uitați, puteți realiza ceea ce mintea concepe și crede.

Important este să creștem conștientizarea prin educație și să exersăm curajul pentru a ajunge la miezul problemei.

Și atunci schimbarea va veni. O vei recunoaște pentru că inima îți va cânta.”

SFÂRȘIT