Despre carte
Dacă Natura poate fi atât de frumoasă, atunci încearcă să îți imaginezi omenirea în plină floare. Asta ar include cea mai bună versiune a ta într-o societate sănătoasă, ducând o viață conștientă cu semnificație, liberă de frica, insecuritatea și divizarea de astăzi. Conștiința ta ar fi ușoară ca petala unei flori. Cândva, poate nu îți mai amintești când, această utopie era posibilă. S-ar putea însă să îți amintești înainte să rămâi fără pagini de citit la cartea asta.
Dezvăluind din poveștile mele sub acoperire sau la vedere din viața reală pentru a scoate la lumină această lume distopică în care am ajuns să trăim, îmi imaginez că s-ar putea să descoperi, așa cum mi s-a întâmplat și mie, cușca mentală în care ai fost blocat prea mult timp și momentul când aripile ți-au fost tăiate. Pe de o parte din cauza unei povești pe care poate ți-ai fabricat-o în urma unei întâmplări care te-a rănit și care a contat pentru tine dincolo de percepția celor din jur. Poate a fost un abandon, trădare, umilință, respingere sau o nedreptate.
Pe de altă parte, din cauza că evoluția individuală și conștiința colectivă au fost împiedicate prea multe generații, indiferent de țara din care te tragi, de un sistem lipsit de însemnătate și care cultivă frica, insecuritatea, diviziunea și interesul personal. Întreaga omenire este divizată între relativism, nihilism și ideologii falite. Filozofiile morale și politice ale imperialismului, comunismului, fascismului și liberalismului au eșuat să devină realitate. Niciuna nu a practicat ce a predicat. Ideologii au fost dintotdeauna niște aroganți haotici care au avut tupeul să susțină că știu cum să facă lumea un loc mai bun. Subsecvent, ideologiile lor au fost arogante, irealizabile și acum, că toate aceste filozofii au eșuat, nimeni nu își asumă răspunderea, iar ideologii de astăzi nu fac altceva decât să rearanjeze scaunele pe Titanic. Toate aceste ideologii au pus omul mai presus de natură, deși suntem parte din ea. Astăzi este mai rănită ca niciodată și ne dă toate semnele că am greșit și că avem mult de reparat ca să ne merităm locul pe singura Planetă unde știm că există viață. Trecutul omenirii ne arată că nepăsarea și obediența dau naștere monștrilor. Ori, când toate ideologiile ne-au înșelat, stânga nu mai este dreapta, iar centrul s-a mutat la poli, atunci cred că trebuie să ne îngrijorăm.
Schimbările climatice, pandemia, risipa, războaiele, atacurile teroriste, culturalismul și crizele subsecvente sunt doar câteva dintre semnalele de alarmă care ne arată că a devenit necesar ca omenirea să mai urce o treaptă în devenirea sa dacă își dorește să păstreze o șansă de a supraviețui extincției pe care a declanșat-o. Civilizații au mai fost poate înaintea noastră din siderian până în jurassic și probabil că vor mai fi și după perioada actuală. Dar noi? Noi ce ne dorim să lăsăm în urmă, folosind șansa pe care o mai avem? Și dacă o vom rata, atunci ce va rămâne din clipa existenței civilizației noastre pe coloana infinitului? Ne bazăm pe un miracol, pe o intervenție divină în extremis sau pe noi înșine?
Toate limitele impuse de sistemul sofist alterat și de religii nu sunt altceva decât convenții care sunt astăzi gata pentru a fi să fie depășite. Dar asta presupune să devii mai curajos, dezobedient, să cercetezi și să nu crezi pe cuvânt, să lucrezi intens cu sinele tău pentru a-i reda aripile.
Vindecarea sinelui atrage după sine vindecarea conștiinței colective care se va traduce inevitabil într-o nouă formă de organizare a societății care se găsește astăzi în fața a două mari provocări fără precent ce vor schimba complet viața pe Pământ: revoluția biotech (editările genetice) și cea infotech (inteligența artificială). Sunt provocări cruciale aduse în scenă de o serie de scriitori contemporani dar insuficient conștientizate de societate.
Pe acest fundal de instabilitate globală și în lipsa stabilirii unor principii universale de gestionare, aceste revoluții au potențialul de a fi transformate din oportunitate în amenințare. Ar putea fi folosite pentru a conduce lumea către o nouă ordine mondială și mai distructivă decât cea actuală, dictatura digitală în care toate ființele vor putea fi create și controlate în baza unor algoritmi. O lume în care mașinile vor lua locul artiștilor, dascălilor, judecătorilor, medicilor, muncitorilor, șoferilor, părinților, iar alegerile, sentimentele și corpurile noastre vor deveni controlate de o inteligență artificială supremă care se hrănește deja cu noi prin gadget-uri și fiecare acțiune digitală. O lume în care cei foarte bogați își vor putea prelungi viața, spori inteligența și creativitatea, devenind în consecință o nouă specie superioară. Restul lumii, adică peste 99% își va pierde liberul arbitru.
Editarea genetică a devenit posibilă în ultimii câțiva ani, deci filmele cu monștri de până acum ne-au pregătit pentru ceea ce poate deveni curând realitate pentru că această tehnologie nu este reglementată la nivel global și se poate întâmpla chiar și peste drum de tine. Și pentru că în următorii câțiva ani, inteligența artificială va fi perfecționată, mașinile vor putea face munca miliardelor de oameni, aceștia vor deveni irelevanți și în consecință înlăturabili pentru a lăsa Planeta pe mâinile noii specii, Homo tech.
Bazele tehnologiei sunt puse, iar premisele sunt create de schimbările climatice de care nu te poți ascunde nicăieri. În loc să se unească pentru a agrea principiile globale de salvare a lumii, majoritatea statelor se refugiază în naționalism sau chiar fascism. Una e să zici că un stat este unic și alta este să îl consideri suprem. Unele state încep să redeseneze harta lumii, iar amenințarea nucleară a redevenit un stres cotidian ca și cum omenirea nu a învățat nimic din războiul rece și din cele două războaie mondiale. Totul pentru o nouă ordine mondială într-un moment de inflexiune fără precedent când supremația SUA este provocată de Est. Și pentru a agrava situația, strategia include și un război neo-liberalist rasist împotriva Vestului care vizează omul cu pielea albă ce trebuie să își spele păcatele pe termen nedeterminat pentru abuzurile din trecut asupra oamenilor cu alt conținut de melanină. Căința include munca mai de jos și a început cu mediul academic din cele mai dezvoltate state ale lumii. Aceleași state care primesc mult mai mulți emigranți decât au capacitatea de a integra. La aceștia, se vor adăuga inevitabil migranții climatici.
Așadar, trăim vremuri când scenariile pentru viitor sunt inevitabil fataliste. Dar ne ajută asta la ceva? Poate că ar fi mai sănătos să acceptăm că sunt vremuri tulburi și să lăsăm apocalipsa deoparte. În fond, din punct de vedere climatic, statele nu sunt suverane, deci trebuie să coopereze și nu să se izoleze. Iar la nivel individual, fiecare tânjim după libertatea de a simți, de a gândi și de a ne exprima liber în vreme ce căutăm în jur hrana pentru suflet de care avem nevoie pentru a crește în sinele nostru real și pentru a deveni ceea ce am fost întotdeauna meniți să fim. Un sine înflorit, detașat de ego și care își descoperă darul unic care va contribui la lumea mai bună pe care mulți ne-o dorim și care a devenit necesară. O lume nouă în care nu mai putem naviga cu hărți și instrumente vechi.
Nu demult aș fi zis ”lumea mai bună pe care toți ne-o dorim”. Dar am realizat că mai există un scenariu în care nu toți sunt pregătiți pentru asta, ca și cum am fi două specii diferite, separate de o prăpastie fără pod: Homo sentient, capabil și pregătit să exprime compasiunea și Homo sapiens care este capabil, dar nu pregătit să o exprime, ceea ce rănește Natura și implicit omenirea. Așa că dacă ne dorim cu adevărat să atingem lumea din melodia ”Imagine” a lui John Lenon, atunci trebuie să ne pavăm drumul cu bunătate, compasiune și solidaritate. Să fim cât putem de buni, oriunde am fi, ca parte a Naturii, nu ca stăpâni ai ei. Nicio cultură, religie sau nație nu este supremă. Suntem o singură civilizație născută din praf de stele care poate fi salvată de un lanț al bunătății.
Un praf de stele din care s-a format întregul Univers, inclusiv sistemul nostru solar. Un șir de evenimente imposibile de o violență extremă, au făcut ca aceleași elemente chimice care formează întreg Universul, inclusiv partea nevie a minunatului nostru Pământ nostru să evolueze în splendide ființe vii. Universul are 13,8 miliarde de ani. Soarele și Pământul au 4,6 miliarde de ani. Omul are 0,003 miliarde de ani și reciclează din generație același praf de stele care a stat la originea Universului. Avem privilegiul extraordinar de a trăi în epoca luminii stelare, când condițiile pentru viață sunt unice în istoria Universului, înainte să înceapă declinul și dezintegrarea. Nici măcar Universul nu este infinit, nici în timp, nici în spațiu. Aceste timpuri nu se vor repeta niciodată. Vor urma trilioane de ani de întuneric și nimic până când Universul se va recicla și o va lua de la capăt.
Deci trebuie să ne bucurăm și să protejăm ceea ce avem în loc să visăm la Planeta B pe nume Proxima B. O planetă unde nu putem ajunge pentru că deși este în cel mai apropiat sistem solar din galaxia noastră, Alpha Centauri, distanța până la ea este de 4,37 ani. Asta dacă am putea călători cu viteza luminii, cea mai mare viteză din Univers și care totuși este prea lentă pentru a-l străbate. Viteza maximă cu care omul poate zbura spre Alpha Centauri ne-ar aduce acolo peste 6300 de ani dacă am pleca astăzi, dar certitudinea că Proxima B sau altă planetă de acolo pot susține viața s-a cam evaporat în ultimii ani. Următoarea galaxie, Andromeda, este la 2,5 milioane de ani lumină de noi.
Deci avem o singură șansă, atât ca indivizi cât și ca civilizație, să dăm strălucire maximă prafului de stele din noi în această fereastră perfectă în care ne-am pomenit și noi. O singură fereastră care nu poate fi decât a dragostei, a frumosului și a conștiinței divine.Nu am găsit un mod mai bun de a-mi folosi propriul dar decât să fac cunoscută epifania perpetuă din drumul către sinele meu prin aventurile de viață ca biolog și luptător pentru Natură, dar și ca simplu om de o curiozitate pasională. Scriu aceste pagini, în speranța că Homo sentient ar putea deveni un stil de viață bazat pe principii etice înalte, nu pe reguli și suficient de atractiv încât să ajungem să vedem omenirea înflorind. Resping ideea de a crea o ideologie care să poată fi confiscată și alterată de politicieni.
Călătoria este plină de experiențe din jurul lumii de-a lungul misiunilor pe care le-am avut și care au scos la lumină adevăruri necesare evoluției societății. Odată cu acestea am descoperit și comportamente și trăsături ale mele pe care nu știam că le am sau că le pot manifesta și pe care am sentimentul că le vei regăsi și la tine în anumite împrejurări. Traumele suferite mi-au devenit măști de protecție. Măști care m-au ajutat să am succes în misiunea mea de viață, dar care au construit un ego și m-au îndepărtat un pic de sinele meu. Un sine pe care l-am redescoperit când rana morală a devenit rană fizică.
Relatarea întâmplărilor are menirea să îți activeze dorința de conversație cu propriul sine, să te stimuleze să evadezi din rutina sistemică, să te reinventezi zilnic pentru a face schimbări însemnate în bine pentru tine și pentru întreaga civilizație. Așa că pregătește-te să fii la rândul tău onest, curajos și vulnerabil, pas cu pas pentru a-ți face inima să cânte din nou pentru o perspectivă colectivă măreață, Homo sentient în loc de Homo sapiens și Homo tech.